Club de fotbal la vanzare. Dar cine il cumpara?

În câteva zile, ACS Poli termină campania de promovare și treburile nu sunt limpezi deloc la club. Timp nu mai este de pierdut, ba chiar ar trebui dat puțin în urmă. Peste vreo două luni și jumătate jucăm în prima ligă. Am înțeles că se lucrează la ceva transferuri de vreme grea, dar vom avea alt manager în locul lui Ion Timofte și treburile ar putea să se schimbe din mers. Cu bugetul e iarăși o ceață deasă. E clar că pentru cumpărat jucători Daniel Stanciu, dacă vine, nu va avea bani ca pe vremuri. Partea bună e că pe foamea asta sunt jucători de calitate liberi de contract. Dar degeaba sunt ei liberi de contract, dacă la Timișoara se va lucra în continuare cu plafoane salariale de 1.000 de euro, când negociezi leafa lui alde Goga sau Zicu. La nivel decizional, treaba e și mai complicată.

Cine vrea nu poate de unul singur. Cine ar putea să pună umărul nu vrea. Primarul Nicolae Robu (PNL) ar face pe patronul de club, dar nu-l lasă opoziția (PSD) din consiliul local. Opoziție care azi e opoziție, mâine e majoritate, dacă se forțează puțin. Titu Bojin (PSD) mai controlează CJT, dar nu și pesedimea din legislativul municipal. Din acest motiv, nu cred că este în stare cineva să spună pe ce buget se va baza ACS Poli în toamnă, dacă vreo rectificare de buget îi va readuce banii relocați la fotbalul juvenil, ba chiar mai mulți, pentru un alt nivel de cheltuieli estimat în liga întâi. Nu știm nici dacă, la anul, politicul va fraterniza de teama publicului în problema ACS Poli sau, din contra, va deschide noi fronturi de luptă care vor afecta finanțarea. Tind să cred în cea din urmă variantă, fiind clar că PSD nu are nimic de câștigat din subiectul Poli și tot mai puțin de pierdut. În schimb, se poate înaripa electoral, apărând ca străjer de nădejde al banului public.

„Îl vindem. Dacă luam pe el cât am băgat, îl vindem. De unde bani? Păi trebuie să băgăm două milioane în transferuri, apoi salarii, bani la echipă, de unde? Și asta nu ne-ar ajunge nici pentru locul 10, ce să vorbim de performanță!”, mi s-a părut că l-am auzit pe președintele Titu Bojin vorbind cu Johnny Cojocari, la pauza meciului cu Metalul Reșița. Mi s-a părut că nu aud bine, asta am vrut să zic. Nu că temerile lui dom’ Titu nu ar fi parțial juste, ci din convingerea că vânzătorul, autoritățile locale, nu vor găsi în acest moment cumpărător. Întreabat unde se așteaptă să găsescă cumpărător pentru ACS Poli, cumva aici, în Timișoara, Titu Bojin a răspuns: „Da’ de unde, nu aici”. Păi atunci unde? Dar cealaltă parte a tandemului patronal, Nicolae Robu, ce zice? „Lasă, că și Lae a lăsat-o mai moale”, a mai a spus președintele consiliului județean.

Am vaga bănuială că șeful administrației timișene așteaptă un șeic Mansour s-o lase pe Manchester City pentru a investi pe Bega. Căci altfel, nicio șansă. După cum se poate observa, investitori privați în fotbalul românesc nu prea mai găsești în libertate. Iar cei mai mulți au ajuns să aibă probleme cu legea tocmai pentru că se așteptau ca autoritățile locale să întoarcă niște bani pentru susținerea echipei. Cât mai mulți bani, dacă se poate. E, după intrarea DNA în fotbal și primăriile susținătoare, nimeni din administrația locală nu va mai promite nimic vreunui investitor. Cine va veni azi la o echipă ca ACS Poli va trebui să bage bani din buzunar, fără nicio garanție că îi va scoate vreodată. Bonus la cheltuială față de alte vremuri: plățile sociale aferente salariilor, impozitele, tot tacâmul, cu care actualul patronat public de la Poli a obișnuit ANAF, și bine a făcut.

Nici la nivel de imagine Timișoara nu mai e interesantă pentru vreun finanțator curios, în principiu, de fotbal. Cum s-a întâmplat când l-am făcut pe Marian Iancu să lase Craiova pentru a lua Timișoara. Stadionul e gol până ajungem la performanță, iar la performanță ajungi cu foarte mulți bani. Tifoseria din vremea lui Iancu trăiește într-un mediu la fel de virtual ca FIFA 15, astfel că nu ai foarte multe argumente când vrei să vinzi un centru de cost atât de bugetofag. Realitatea tristă a momentului este că fotbalul privat e în moarte clinică și vom ajunge ca la titlu să se lupte județeana de partid de la Tg Mureș cu municipala de la Craiova, iar de cupele europene se vor bucura primăriile din Timișoara, Iași ori direcția silvică Botoșani. Aici vrem să ajungem? Ca pe amiciții de partid să se învârtă puncte mai ceva ca pe vremea lui Dinamo, Steaua și CFR Cluj? Da. Până se hotărește șeicul Mansour să-i răspundă lui Titu Bojin, aici vom ajunge.