Mineriada lui Alfred Simonis

În urmă cu câțiva ani, când începea să strălucească pe firmamentul politicii timișene, consilierul local PSD Alfred Simonis părea un tânăr de ispravă, exploziv, cu multă pasiune și elan muncitoresc. Parcurgând lista cu posibili candidați ai PSD la Primăria Timișoara prezentată de debanat.ro, poți observa cum Alfred Simonis atrage atenția. Probabil că fiecăruia dintre noi într-un alt mod, dar cert este că omul atrage atenția. Paradoxal pentru acest partid, tânărul Simonis nu pare un politician prăfuit, ci unul în tipologia propusă de tocmai marele edil Nicolae Robu, adică mai zglobiu, euforic, capabil să tragă o linie bine conturată în managementul public timișorean. Asta, la o primă vedere. Mare păcat pentru el că PSD, partidul din care face parte, are setat în ADN să câștige alegerile în Timișoara o dată la 100 de ani. Bine, presa exagerează ca de obicei, dar să zicem atunci o dată la 50 de ani, iar de la primele alegeri libere postdecembriste a trecut de abia jumătate din această mică veșnicie.

Apoi a urmat un episod dubios cu Poliția Locală invitată de primar să verifice comerțul cu etnobotanice în zilele de consiliu local. E ca și când la meciuri nu ai voie să comercializezi băuturi alcoolice, ca fanii să nu-și ia beregata în preajma stadionului. La acel moment se dezbătea finanțarea clubului de fotbal ACS Poli Timișoara în zona juvenilă, diminuându-se astfel, prin amendamentul lui Simonis și Herzog, bugetul pentru echipa de seniori nășită de Nicolae Robu. Ce legătură avea drogul etnobotanic cu propunerile lui Freddy Simonis doar inițiații o știu sau o bănuiesc. La Dragoș Boța în emisiune, consilierul local PSD a fost întrebat dacă s-a drogat vreodată în viața lui. Răspunsul a fost unul percutant, dar imprevizibil: NU. În viața lui, Freddy Simonis nu s-a drogat, iar toate vorbele astea probabil că au apărut din cauză că are nasul mare și „o deviație de sept severă”.

Aiurea, unii zic că dealerii nu consumă, dar chiar mergem prea departe și ne scapă o deviere comportamentală mult mai periculoasă decât un banal sept ori consum de droguri. La urma urmelor, după o „iarbă” îți poți reveni, dar un delir securistoid la o vârstă atât de fragedă poate fi atât de nevindecabil. Junele social-democrat n-a ratat oportunitatea să dea cu mucii-n fasolea muncită până acum în spațiul public local: „Am o rugăminte, dacă puteți să-l întrebați și pe dl Robu așa ceva, la fel de direct. Am așa o vagă senzație că în tinerețile dânsului boeme, cântăreț cu părul rock and roll, așa… Eu nu am spus că se droghează dl Robu, doar să îl întrebați același lucru”.

Dacă tânărul Simonis se gândea la anii Woodstock-ului atunci când i-o întorcea primarului Robu, nicio problemă. Era, într-adevăr, o perioadă de libertăți duse deseori dincolo de normele de viață decent percepute azi. Dar mă tem că liderul tineretului social democrat timișean a gândit cu capul ăla bătrân, de o asemănare stranie cu cel al lui Ion Iliescu din anii 90. Atât la propriu, cât și la figurat. Ca și altor cetățeni din Valea Jiului, și lui Simonis, pletele îi amplifică suspiciunea că Robu se droga în tinerețe. Cu pletele alea ale lui, Nicolae Robu putea fi prins și bătut fără motiv de înaintașii lui Freddy Simonis în Piața Universității din București. Eu în locul domnișorului Simonis aș fi mers mânios mult mai departe. L-aș fi întrebat pe Nicolae Robu dacă se îmbăta ca porcu’ toată noaptea la chefuri, „cu pletele alea în tinerețile boeme, cântăreț cu părul rock and roll”, dacă în facultate făcea sex sălbatic cu fete decadente și dacă în tinerețile liberale a fost bănuit de niște papagali că trăgea dolari falși la xeroxul de la partid.

P.S. Acest material nu se dorește a fi un favor făcut deputatului PSD Ghiță Ciobanu. Oricât de minerește ar gândi domnișorul Simonis în anumite momente ale vieții, măcar omul n-a avut ocazia să ne arate cât de traseist poate fi un politician dacă își pune mintea, cum ne-a dovedit dl Ciobanu, fostul șef al vămilor din vest, actualmente neînfricat luptător cu evaziunea.