Fotbalul si lantul trofic

Văzând cum stau lucrurile de ani buni în fotbalul timișorean, aș fi zis că Steaua și Dinamo ar fi fost patronate cândva de Școala de Meserii și Arte Militare din București, iar lipsa de înțelegere între un primar general orgolios și niște fani prea închipuiți, tot soiul de manipulări preparate la botul calului, au făcut ca aceste două echipe să devină vrăjmașe pe veci, iar fanii să se urască de moarte. Evident că nu așa s-a întâmplat. În realitate, am avut o Universitate Politehnică în Timișoara, un club de fotbal mort și interesul politic ca orașul să nu stea în fața blocului la băut, ci să revină pe arenele sportive. De aici știți cu toții ce s-a întâmplat și de ce suporterii ASU Politehnica și ACS Poli au ajuns să se urască mai ceva ca „câinii” din Ștefan cel Mare și „aurolacii” FCSB.

Primarul Nicolae Robu va zice că nu e deloc așa. Că dumnealui a fost rector, că spirirul universitar ne face să cântăm împreună Gaudeamus, „Mihalcea” cu Anton, „Ema” cu Staicu, „Șoarecu” și Titu Bojin, „Putin” și Nicolae Robu. Ba mai mult, ca edil patron de ACS fiind, omul zice că și-a plătit cu bucurie cotizația la echipa celor care-l umplu de „felații” constructive și „regulări” pidosnice. Ipocrizie? Să fim serioși! Un fluviu de ipocrizie, încercat cu degetul zilele trecute tocmai de președintele ACS Poli, Liviu Anton. Care spunea că în viitorul apropiat se va ajunge la fuziunea celor două cluburi la care Universitatea Politehnică are participare patronală. Evident că acest lucru sună ca o amenințare pentru fanii ASU, creând impresia (falsă) celeilalte părți că, după împreunarea forțată a celor două cluburi, ACS va avea galerie pe „Dan Păltinișanu”.

>Ca să nu ajung să mă acuz și pe mine de ipocrizie, voi recunoaște că, da, și eu am senzația că fenomenul fotbalistic la vârf al Timișoarei va fi un eșec total, atâta vreme cât vor exista două cluburi cu numele „Poli”, care joacă în alb-violet, verde cu picățele, galben sau alb-negru. De aici încolo se poate discuta. Dacă vreți să ne scărpinăm cu urechea aia bleagă între degetele de la picioare, vom aștepta ca ASU să urce cât mai sus, pentru ca mai apoi să devină prima echipă a orașului. Și ce facem? Luăm numai numele și galeria de la ASU? Jucătorii? Pe care îi folosim? Pe ăia din liga a întâia îi băgăm în liga a treia sau folosim lotul totuși subțire al celor de la ASU? Copiii și juniorii de calitate de la ACS vor fi adoptați de cei de la ASU sau îi alungăm ca trădători de neam, culori și regiune? Într-o logică nesentimentală și cât mai directă, ACS Poli, așa ex-Recaș cum e el, mai nou Cotnari, ar trebui să rămână proiectul principal, fie și numai din rațiunea și respectul pentru banul cheltuit până acum.

La fel de adevărat este că dacă, la absurd, vom face în Timișoara un referendum pe tema echipei ce trebuie susținută (pe același buletin de vot cu întrebarea despre gratuitățile la tramvaie), probabil că proiectul ASU va ieși câștigător astăzi. Iar multă lume se va întreba de ce municipalitatea trebuie să bage bani în ceva nu foarte dorit de public, timp în care ceva apreciat de un grup vocal instrumental destul de numeros să moară cu zile pentru că așa vrea Nicolae Robu. Poate că peste jumătate de an va fi altfel, dar pentru asta trebuie să vină rezultatele. Bune, în liga 1, proaste, ceva mai la vale.

Aici nu mai e vorba de obiectiv, ci de cum ajungi la el. Care să fie strategia, pașii de urmat și efectele în imagine pentru clubul care rămâne. Pentru că fuziunea cu forța invocată de președintele Liviu Anton ar echivala cu desființarea ASU Politehnica, chiar dacă ea va rămâne ca echipă secundă a ACS, decizia nu trebuie să fie una agresiv administrativă. Victimizarea celor de la Druckeria va „militariza” și mai mult atmosfera zona fotbalistică a Timișoarei, dar mai ales în cea politică, existând riscul ca „martiriul” ASU să dea idei adversarilor politici ai primarului, chiar dacă ei s-ar numi PSD, o grupare deloc frecventabilă cândva în opinia celor din Peluza Sud. Pe de altă parte, dorința fierbinte a lui Liviu Anton s-ar putea îndeplini pe cale naturală, adică din lipsa banilor la clubul proaspăt promovat în liga a III-a. Romantic, romantic, dar îți mai arde de militantism după ce te bat Sebișul și Pecica?