Anchetatorul nu-i anchetator destul, daca nu e si fudul

Se spune ca pentru Constantin Ostaficiuc și Gheorghe Ciuhandu se puteau găsi alte pricini penale cu care să-i chestionezi, dacă tot e să se facă dreptate pe lumea asta. Dar n-a fost să fie, și Al Capone s-a întors la mica evaziune fiscală, cum și celor doi demnitari locali li se impută astăzi cheltuielile cu fotbalul din perioada Poli-BkP. Cu siguranță că nu putem milita pentru respectarea legii doar atunci când ne convine efectul, iar când ne deranjează, să închidem ochii. Prin urmare, se poate bănui și chiar observa că în acei ani CJT și CLT au dat bani clubului patronat de Marian Iancu în neconcordanță cu legea, n-au verificat modul în care s-au cheltuit acei bani, iar asta posibil să-i coste pe decidenții de atunci. Totuși, mi-e limpede că ilegalitățile imputate astăzi celor din primărie și CJT nu trebuie legate de un eventuală premeditare agravantă cu care ar fi putut lucra Marian Iancu, Gheorghe Chivorchian și alții în acea perioadă.

Albă sau neagră, corectă sau nedreaptă, atitudinea celor de la CJT și CLT în finanțarea Poli nu o putem vedea în cheia unei crime organizate, cum poate ar fi cazul în problema imobiliară țigănească sau cea a Legii 112, la Primăria Timișoara, sau asocierile și privatizările dubioase ale administrației județene. Imprudența crasă și un entuziasm general ce-au dus cu valul întreaga mișcare microbistică a Timișoarei au făcut ca suflul polist să fie împărțit astăzi în două grupuri. Cei mulți și netrași la răspundere penală, dar care atunci am făcut presiune pe autorități să dea acești bani clubului dublu vicecampion, iar astăzi ne facem că plouă și eventual criticăm „crimele” comise de „suspecți”. De o parte. Și de cealaltă parte, grupul format din Constantin Ostaficiuc, Gheorghe Ciuhandu, Ioan Cojocari, Petre Nădăștean & co, care, mari poliști sau nu, și-au pus semnătura pe niște acte administrative ce veneau ca o confirmare a doleanțelor cetățenilor cu apetit de fotbal. Iar pentru asta sunt trași acum la răspundere penală. Da, inclusiv pentru poftele noastre, ale mele, ale lui Cristian Brâncovan și-ale oricărui fan din peluză care astăzi are tăria și caracterul să recunoască.

Dincolo de aceste minime clarificări, m-a surprins beletristica cu care procurorii și inspectorii Camerei de Conturi și-au motivat acțiunea în acest caz. Bun, înțeleg că administrația locală nu putea aloca bani pentru o societatea comercială care, evident, urmărește profit, dar de aici și până la suprapunerea poziției de procuror cu cea de consilier local este cale lungă. I-auziți: „Acordarea unor sume de bani în mod abuziv și contrar prevederilor legale în vigoare, în perioada 2008-2011 din bugetul local al municipiului Timișoara, în cuantum total de 27.100.000 lei, catre S.C. Politehnica Timișoara S.A. (fosta S.C. Fotbal Club Timișoara s.a., fosta S.C. Politehnica 1921 Știința Timișoara & Invest S.A.), sume acordate cu încălcarea principiului oportunității ce guvernează derularea și funcționarea activităților circumscrise normelor dreptului administrativ, nu au servit intereselor comunității, ci doar pe acelea ale unui grup privat de interese organizat în jurul fosta S.C. Politehnica 1921 Știința Timișoara & Invest S.A., finanțarea fiind astfel ilegală”, afirmă deștepții de la DNA și de la Camera de Conturi Timiș.

Ce deștepți mai sunt cei ce au redactat acest text! Au bănuieli că finanțarea e ilegală, așa o fi, dar că e „cu încălcarea principiului oportunității” de unde? Oare e oportun să organizezi un concert de muzică pop în Piața Operei? Sau jazz, fado sau populară cu Petrică Moise? Dacă se dovedește că lumea, contribuabilul, gustă așa ceva, nu văd nici care e treaba procurorului să stabilească oportunitatea, nici cum o stabilește. Că așa vrea mușchiul lui? Mai mult. În același material incriminator se mai spune că acele sume acordate „nu au servit intereselor comunității”. Iarăși, procurorul știe din adâncul testicolelor că cei 30.000 de spectatori veniți la meciurile cu Șahtior sau Stuttgart n-au fost „serviți” de prestația de servicii a fotbaliștilor. Dacă activitatea aia e în folosul comunității sau dacă mi-a servit mie, cetățean, interesele. Dar cum naiba știe procurorul dacă municipiul Timișoara a primit sau n-a primit nimic în schimb de pe urma acelor sponsorizări? Chiar nimic? Nici măcar faptul că despre Timișoara s-a vorbit la Manchester, Bruxelles, Amsterdam și nu numai? Lucru care cine știe când și dacă se va mai repeta, cu Ionel Ștefan director la Camera de Conturi. Cât despre DNA Timișoara, să fim serioși! Șomaj tehnic într-un județ ce colcăie de suspecți la nivel înalt.