Si crocodilii plang cateodata

Când Dănuț Bittman spunea cântând duios că „și băieții plâng câteodată, nu-i așa?”, el se referea la descătușare puternic emoțională, cu siguranță de natură sentimentală, și nicidecum că „băiatul” Nicolae Robu, primar al Timișoarei, ar plânge din cauza chimicalelor din aer emise de uzinele Continental, Azur și de cine mai știe care poluator. N-ar fi avut farmec ca dl. Bittman să fi luat în calcul un hohot de plâns al unui bărbat neînfricat, de altfel, dar pe care au început pur și simplu să-l usture ochii într-o bună zi de toamnă. Toată scena petrecându-se pe bancheta unui elegant Mercedes, cu șoferul Vasile alături. Clar, e de neimaginat o astfel de scenă în lirica șlagărelor românești.

Știți deja despre acest episod aproape emoționant petrecut săptămâna trecută, după care edilul liberal al Timișoarei a lăsat cu limbă de moarte misiune ca în consiliul local să se voteze amendarea poluatorilor care în șase luni nu-și înjumătățesc cantitatea de noxe aruncată în atmosfera acestui frumos oraș. „În Timișoara nu se vor mai aproba investiții poluante, pentru că unii își fac planul de afaceri în ideea că vor reuși să rezolve cu aprobările. Sunt foarte nemulțumit din nou de ce se întâmplă cu poluarea în oraș…”, spunea, cu lacrimi în ochi, primarul Nicolae Robu. Căci altfel, dacă nu se face cum zice dumnealui – nu, nu-și ia calul să plece, cum a făcut tatăl – va lua măsura relocării acestor agenți industriali cu puncte de lucru în apropierea unor zone rezidențiale ale orașului.

Dacă eram al naibii aș fi zis că Nicolae Robu a plâns nu din vreo dramă sentimentală, nu din cauza chimicalelor, poate puțin de ciudă că nu-l bagă în seamă capitaliștii ăștia veroși, ci pentru că se apropie campania electorală și dă bine pentru alegătorii din estul orașului. Că geaba fac subalternii proiect de hotărâre, geaba votează consilierii prin ianuarie în legislativul local chestiunea cu înjumătățirea poluării, că tot nu se mai ajunge la relocare până de alegeri, să vadă cetățeanul dacă a fost un bluf ori ba. E vorba de grosul populației dus ușor de valul promisiunilor, căci altfel e greu să crezi că poți scoate de pe proprietate pe cineva care respectă normele naționale de poluare, doar că nu le respectă pe cele locale, înjumătățite.

Nu că nu ar exista poluare care să deranjeze populația. Cred că e deranjant să te usture ochii, cum cred că e nasol să-ți aerisești camera cu miros de fecale de porc de Smithfield (apropo, îl rog pe Vasile să-l ducă pe Nicolae Robu prin județ, să plângă și acolo puțin). Dar în momentul în care pui problema reducerii la jumătate a noxelor față de cele admise prin lege, automat, avocații respectivei societăți care administrează uzina poluantă știu cum să-și construiască apărarea în justiție. Dar hai să zicem că cei de la protecția mediului, instituție națională care se supune legilor naționale, va fi chemată să măsoare noxele. Și respectiva agenție dă celor de la Continental hârtie la mână că se încadrează în normele naționale, dar noi calculăm imediat și vedem că nu se încadrează în cele ale lui Nicolae Robu. Ce urmează? Exact, ne luam calul și facem ca tata.

Dar nu sunt al naibii și cred că Nicolae Robu n-a făcut-o electoral, ci pur și simplu l-au usturat ochii și Vasile poate confirma acest lucru. Iar dacă tot a adus vorba și dl primar are documente care să ateste că până acum s-au aprobat astfel de măgării cu aprobări frauduloase, peste limitele admise în lege – de vreme ce spune, rezonabil, că „în Timișoara nu se vor mai aproba investiții poluante” – să nu lase așa treaba, să spună la toată lumea, chiar și la procurori.