PSD n-are inca un candidat pentru Timisoara. Dar si cand o sa aiba!

Peste vreo lună, când PSD va avea candidat scos din spuma albă a unui sondaj de opinie, atunci să vezi iureș. Încă se mai lucrează la concept. Dacă se schimbă legea alegerilor în sensul dorit de STRADĂ, PSD mai primește o fărâmă de speranță. Cu alegeri într-un singur tur de scrutin, așa cum și-a dorit PSD pentru multele și propriile lui fiefuri, candidatul social-democrat pentru Timișoara are foarte puține șanse, indiferent cine ar fi el. Și nu neapărat pentru că ar fi neinspirat ales personajul, ci pur și simplu pentru că așa e firea omului, să voteze pe cel în funcție, dacă nu e cumva cel în cauză e urmărit penal, bețiv, violator și poate nici atunci. Florică Bârsășteanu, Sebastian Răducanu, doctorul Craina sau Sorin Grindeanu ar putea fi varianta politică. Un independent însă ar fi cea mai convenabilă soluție. Dacă oricum iese prost, măcar să nu-și murdărească nimeni blazonul. S-a mai practicat.

PSD în vreo alianță de genul „Viitor pentru Timișoara”, „Salvăm Timișoara”, „Complici pentru Timișoara”, cum or vrea ei, alături de asociații de revoluționari și ONG-uri de salvat ozonul planetei, ar putea propulsa o personalitate locală de unică folosință. Numai că soluția unei alianțe civice (știu, sună a profanare) ar putea să fie și una câștigătoare. Nu neapărat în cazul de față. Habar n-am dacă s-a lucrat cu cap în chestiunea asta, dacă s-a găsit omul potrivit, însă dacă este să fie vreo soluție de a-l bate pe Nicolae Robu în două tururi de scrutin, atunci asta este: candidatul ieșit din spuma mării pentru a se bate cu dictatorul, cu antibiciclistul, cu preavopsitul, tăietorul de arbori, cu narcisistul și așa mai departe. La câtă antipatie a atras Robu din zona celor preocupați de viața publică, n-ar fi foarte greu ca afilierile politice tradiționale anti-PSD să fie lăsate deoparte în alegerile locale de la anul.

Nu cred că mai putem vorbi astăzi de un vot anti-PSD, așa cum s-a întâmplat două decenii după revoluție. Timișoara nu cred că mai este neapărat anti-PSD, cum era pe vremea când omul cu ceva simț civic ura din suflet ce i-a făcut Ion Iliescu și gașca lui de securiști. Votul masiv în favoarea USL dat în 2012 nu a fost neapărat un vot pro-Robu. Dacă negocierile de atunci ar fi dat peste cap selecția locală, cu siguranță că un Sorin Grindeanu ar fi fost astăzi primarul Timișoarei. Și poate încă două-trei mandate de acum înainte. Dar ce vorbim noi aici de Sorin Grindeanu? Ăsta e profesor. Sunt convins că dacă USL ar fi candidat cu Brigitte Sfăt, Lucian Torj, Sorin Udrea, Gelu Milutinovici sau vreun palmier mai social-democrat, oameni eram astăzi.

Revin la lupta anti-Robu. De fapt, vorbim despre niște militanți cu sau fără argumente solide împotriva unor mase mari de oameni necuplați la astfel de dezbateri. Dacă vreți, acel tip de votant care voia liniște pe vremea lui „nea Nelu” (dar nu neapărat atât de bătut în cap) vede că acum lucrurile merg liniar și oarecum efervescent în Timișoara. De departe nu se aud observațiile pertinente și nici răutățile celor din clubul arhitecților ori de prin alte organizații civice. Nu, din cartiere, după o zi de lucru se vede că ceva, ceva se mai lucrează, se propun lucruri noi, chiar dacă multe irealizabile pe moment. Ceea ce, să fim corecți, după ultima perioadă a „erei Ciuhandu”, nici nu e mare lucru. De departe nu se văd ieșirile uneori necontrolate ale primarului Robu, capitularea în fața funcționarilor de pe vremea fostei administrații sau te miri ce încăpățânări cu scop creativ. Acolo percepția e că politica e obositoare, că nu merită să te implici și că riscul e mai mare să alegi pe unul nou decât să continui cu întâiul fiu al Bocsigului.

Asta dărâmă la fiecare patru ani „mănăstirea” social-democrată în Timișoara, fie că a fost vorba de o inerție pro-Ciuhandu atâtea mandate, iar acum, una pro-Robu. Un val civic pentru măturarea actualului primar ar fi posibil sub lucrarea PSD doar dacă se găsește personajul potrivit și dacă se schimbă legea alegerilor, cum spuneam. Rețeta rectorului ar mai merge, dar nu mai sunt rectori cu o minimă charismă disponibili pentru PSD. Și e și destul de greu să fabrici unul. Oameni de afaceri cu performanță probată ar mai fi o soluție, dar un Ovidiu Șandor, ca exemplu, nu se bagă în așa ceva. Uite, eu aș propune pentru PSD o variantă beton: frații Cristescu. Unul dintre ei. Marius, că o mușcă mai repede. Cred că astfel s-ar rezolva două lucruri dintr-un foc.

P.S. Știți ce-ar fi mișto la o candidatură a fratelui Cristescu pentru Primăria Timișoara? Nu e vorba de influență în primărie, că și-așa o au la câți infiltrați sunt acolo. Nu, dar aș face pariu că oamenii ăștia nu s-ar putea abține să nu meargă la două capete, să-și autofinanțeze campania deodată cu sponsorizarea lui Nicolae Robu.