Dom’le candidat, minte-ma frumos, dar nu ma lua de prost!

Gata, chiar dacă e neoficial, se poate spune că am intrat în campanie electorală. Și o dată cu asta s-a dat startul la deja celebrele promisiuni electorale, unele dintre ele adevărate gogomănii. Pe zi ce trece vom auzi tot mai multe promisiuni, unele mai plauzibile, altele complet aiuritoare. Culmea e faptul că și mulți români acceptă să fie mințiți cu zâmbetul pe buze, ba chiar și dau votul celui care minte cu mai multă nerușinare. E adevărat, peste tot în lume politicienii fac promisiuni pe care, aleși fiind, nu le mai duc la îndeplinire. Însă la noi parcă e un concurs din a veni cu tot felul de făgăduieli, unele de domeniul patologicului. Iar unii candidați chiar jignesc intelectul electoratului cu ale angajamente. Am ales în cele de mai jos două astfel de promisiuni care n-au nicio legătură cu realitatea, dintre care una este chiar delirantă.

De exemplu, candidatul PSD la Primăria Timișoara, Florică Bîrsășteanu, probabil fan al emisiunilor lui Jamie Oliver, a promis că va da tuturor copiilor din școli o masă caldă la prânz. Și nu oricum ci „bogată din punct de vedere caloric și nutrițional”. Curat social-democrat, pentru toți copiii la fel și gratis. Nu discut aici că adevărata social-democrație înseamnă să-i ajuți doar pe cei care au cu adevărat nevoie de un ajutor, nu și pe copiii de bani gata ai căror părinți își permit să plătească o masă caldă. Problema e alta însă. Probabil dl Bîrsășteanu a intrat mai rar într-o școală, fiindcă altfel ar fi putut observa că e greu de pus în practică, de fapt imposibil, o asemenea promisiune din punct de vedere tehnic, al infrastructurii. Sunt școli cu peste 1.000 de copii și, în lipsa unor cantine, e cam greu de înțeles cum o să te învârți cu ciorbele pe holuri. Ca să nu mai spun că aceste ciorbe s-ar putea transforma în „muniție” cu care copiii să arunce unii în alții, așa cum se întâmplă acum cu celebrele cornuri. De altfel, chiar Bîrsășteanu a recunoscut că habar n-are cum ar putea pune în practică promisiunea, Care e frumoasă, repet, dar n-are nici cea mai mică legătură cu realitatea.

Dar promisiunea PSD-istului e chiar simpatică și cu parfum de credibilitate pentru naivi, față de ce gogomănie a scos primarul din Recaș, pe numele lui Pavel Teodor. N-am dat partidul, fiindcă omul nu știe încă pentru cine va candida, PSD sau PNL. El a câștigat alegerile din 2012 pe PNL (nu USL, fiindcă și PSD a avut candidat), iar pe ordonanța traseiștilor a trecut la PSD, iar acum îl bate capul să se întoarcă la matcă. Nu discut nici faptul că are niscaiva probleme penale, fiind trimis în judecată. Dar ia uitați ce i-a putut să-i nască mintea acestui om! Cică el a avut coleg în facultate pe fratele actualului ministru de Interne din Kârgâzstan. Iar ministrul, având o slăbiciune pentru fratele său, i-a promis primarului că va face la Recaș un grandios spital sub egida ONU. Un spital la fel ca cel din Frankfurt, a specificat primarul, întins pe 40 de hectare, cu piste de aterizare pentru avioane, centre de recuperare, hotel și alte bunătățuri. Cică, aici la Recaș, vor fi aduși răniți din teatrele de război din întreaga lume, a mai spus primarul, mândru de promisiunea lui. Asta înseamnă să fi fost coleg de facultate cu fratele unui ministru din Kârgâsztan, ministru care în mod cert face cu fondurile ONU cam cea vrea mușchii lui. Că doar e din Kârgâsztan, nu din Absurdistan sau Belgravistan! Dacă ați izbucnit în râs, nu e cazul, omul chiar a făcut o asemenea promisiune delirantă. Acum, din două una. Primarul ori îi crede foarte proști pe cei din jur sau poate chiar și el a crezut în poveștile altora, situație în care poate ar trebui să-și facă un control la cap.