Sarbatoare pentru un milion de romani: Sf. Mare Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta

Creștinii îl prăznuiesc pe 23 aprilie pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. A ajuns comandant în armata lui Dioclețian și a fost condamnat la moarte prin decapitare. În tradiția populară, Sf. Gheorghe este cunoscut sub numele de Sân-George, zeul vegetației, protector al naturii înverzite, al vitelor și al oilor.

Gheorghe s-a născut în Capadocia, din părinți creștini. Urmând cariera militară, a ajuns comandant în armata împăratului Dioclețian, care, în anul 303, a început lupta impotriva creștinilor. Sfântul Gheorghe nu s-a ferit să-și mărturisească credința în Hristos, așa că a fost trimis în temniță și torturat. Cei care l-au chinuit au fost uimiți să constate că el a rămas nevătămat și au trecut la creștinism, la fel ca și împărateasa Alexandra, soția lui Dioclețian. Pentru că nu s-a lepădat de credința sa, Sfântul Gheorghe a fost condamnat la moarte prin decapitare, pedeapsa fiind dusă la îndeplinire în ziua de 23 aprilie. Iconografia păstrează imaginea Sfantului Gheorghe călare, străpungând cu sulița un balaur. Este vorba despre o legendă în care Sf. Gheorghe salvează o cetate terorizată de un balaur. În 1222, Richard Inimă de Leu l-a ales pe Sfântul Gheorghe patronul spiritual al Casei Regale și al Angliei. Regele Edward al III-lea a înființat „Ordinul St. George”, iar Crucea Sfântului Gheorghe a devenit, mai târziu, steagul Angliei, Union Jack. Marele Mucenic Gheorghe este considerat ocrotitorul Georgiei, Armeniei, Maltei, Lituaniei și Serbiei. Sfântul Gheorghe este și ocrotitorul armatei române.

În tradiția populară, Sân-George este considerat zeul vegetației, protector al naturii înverzite, al vitelor și al oilor. Între Sân-George și Sâmedru (Sf. Dumitru) există o înțelegere cosmică. Se spune că atunci când broaștele cântă pentru prima dată în an, Sân-George ia cheile de la Sâmedru, pentru a deschide drumul naturii spre viață. În dimineața acestei zile, capul familiei așeza ramuri verzi la stâlpii porților, la ferestrele și ușile caselor și grajdurilor, în grădini și pe morminte. Se credea că oamenii, vitele și semănăturile erau protejate de forțe malefice. Ramurile verzi erau păstrate pentru a fi folosite drept leacuri împotriva bolilor. Nimeni nu avea voie să doarmă în această zi, deoarece se credea că acela care încălca interdicția urma să fie somnoros întregul an.

Potrivit unei statistici a Ministerului Afacerilor Interne (MAI), 1.07 milioane de cetățeni români poartă numele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, din care 733.707 sunt bărbați, iar 344.071 sunt femei. Dintre bărbați, cei mai mulți au numele Gheorghe (522.927), George (149.779) și Gheorghiță (22.427). Cele mai multe femei care își serbează onomastica de Sf. Gheorghe se numesc Georgiana (144.211), Georgeta (131.392), Ghiorghița (31.390) și Geta (14.909).