Judetul capitalei culturale europene

Ni se mai întâmplă să primim vizita unor oaspeți din țări cu un standard ridicat de civilizație și vrei să-i faci pe oameni să se simtă bine. La noi, în Timiș, e mai nasoală partea cu muntele. Nu prea avem. Un Surduc ca lac de deal, apoi vârful Padeș, cu urcare din Nădrag, dar nu vreți să vă duceți prietenii în Nădrag, localitate aflată în șomaj cronic după decesul Ciocanului. Pe ruta Beregsău Mare – Beregsău Mic – Bobda nu ai ce să vezi, nu e nimic pitoresc, dar aș vrea amical să previn autoritățile pentru situația în care ar vrea, totuși, să-l ducă pe Jean-Claude Junker pe drumul județean Bobda – Sânmihaiul Român. Nu mergeți să arătați frumusețile județului pe aceste două rute și, probabil, pe multe altele. Chiar și la poalele muntelui, pe pâraiele și poienile din Gladna Montană, stau mărturii ale felului cum știu să petreacă unii români. E o rușine de neimaginat cum pot arăta niște locuri publice din vestul României, pol de dezvoltare cu care ne lăudăm, ca să uităm de Teleorman și Botoșani.

Cred că tone de gunoi sunt împrăștiate pe o lățime de 50 metri de o parte și cealaltă a drumului. Vara sunt mascate de vegetație, dar cum ieși din iarnă ți se arată ditamai civilizația. Hârtii, bidoane de plastic, saci cu deșeuri casnice, doze de aluminiu, cauciucuri, de toate, o minunăție. Molozul din construcții te întâmpină încă de pe Ovidiu Balea, pe stânga, dar terenurile agricole din proximitatea orașului, lângă centura de nord, sunt pline de resturi de betoane, țigle, fără ca autoritatea locală să ia o măsură eficientă împotriva acestor deponee ilegale. „Decebal” și „Burebista”, vaporașele, vor acosta la niște debarcadere ce ascund pe dedesubt grămezi de ambalaje de plastic. Există o armonie imperturbabilă între gunoaie și cetățean. Nu ne place ce vedem, dar ne trebuie zeci de „brâncovani” cu portavocea, să arate hibele orașului și județului măcar în campania electorală.

Dacă cumva Titu Bojin, Nicolae Robu, city-managerul, viceprimarii și vicepreședinții nu mă cred, să meargă să se convingă. Pe aceste drumuri sătești, niște primari își împart administrația. Numele lor nu mai contează. Președintele consiliului județean ar trebui să știe însă mult mai multe de pe unde merge, dar îi acord prezumția de nevinovăție și îmi imaginez că-l iau prin surprindere. Știu că nu liderul administrației județene se ocupă de salubrizare, dar la nivelul ăsta ni se prezintă mereu numai figuri de buni gospodari, „bănățeni d-ai noști”, oameni care se bat toată ziua pe burți cu primarii din teritoriu. Vor veni alții. Poate Sorin Grindeanu, poate Alin Popoviciu, poate tot Titu Bojin. Când unul dintre aceștia va ajunge să se pupe iarăși pe dinți cu acești primari, să le povestească ce mizerie a văzut și cum se va face de rușine când îi vine în vizită un partener din regiunea DKMT. Pe bune acum, nu vrem să vedem noi așa ceva, cu atât mai puțin să-și facă cineva din afară o părere despre noi ca despre niște neamuri de traistă.

Acțiunile „verzilor” sunt bune și ele. Voluntarii și Adrian Orza au făcut treabă când au curățat pădurile de deșeurile sălbaticilor ieșiți la picnic. În cazul mizeriei de pe drumuri, e treaba altora. Pentru rutele naționale există o responsabilitate din partea firmelor care au sub contract întreținerea drumului, dar pe cele județene ori comunale se alege bătaia de joc. Sunt pline satele de oameni încă în puteri care nu-și pot plăti amenzile sau nu vor să o facă, iar legea permite scoaterea acestora la ore de muncă în folosul comunității. Ori a asistaților sociali pentru care primăriile plătesc, fără să aplice legea până la capăt. Dau banii, dar nu se mai încurcă să-i scoată pe oameni la muncă. Merge și așa. Pe cine deranjează mizeria de pe drum, că pe ala de-a făcut-o sigur nu? Iar dacă nimeni nu se plânge la primărie, atunci nici pe ceilalți nu-i încurcă prea tare. Toată lumea e fericită. Necioplitul aruncă mizeria din goana mașinii, asistatul social ia banul și poate-l bea, birtașul are clientelă, primarul are alegători, baronii locali, cât mai mulți primari. Asta viață!