Cofrajul gol de oua al primarului Robu

Că unii funcționari ai Curții de Conturi își bat joc de primarul Robu era evident de mai multă vreme. N-ar trebui să fie o informație de ultimă oră, deși edilul liberal a servit-o zilele trecute, după o corespondență jenantă purtată pe Legea 544 privind liberul acces la informații. Răspunsul primit de municipalitatea timișoreană de la o instituție onorabilă a statului român, la o interpelare cu privire la rezoluțile date de Curte în alte spețe de finanțare a sportului prin asociații, arată miștocăreala la care este supusă instituția condusă de Nicolae Robu. Ba chiar putem zice că bătaia de joc nu e la adresa primarului – de care oricum mulți fac caterincă – cât mai degrabă e vorba de o batjocură la adresa orașului Timișoara și a cetățenilor săi. Iar genul ăsta de atitudine trebuie să deranjeze, indiferent că în cauză este ridicarea unui stadion, construirea unei centuri sau promovarea sportului.

Povestea cu finanțarea fotbalului/baschetului/hadbalului/rugby-ului prin bugetul local este veche. Știm că de aproape un an nu s-au mai virat bani sub formă de cotizație din conturile municipalității ori consiliului județean ca urmare a unei rezoluții date de o inspectoare a Camerei de Conturi Timiș. A urmat o contestație la București și un refuz „aruncat” de Curte doar pe speța sportului după mai bine de jumătate de an, finanțarea Asociației Timișoara Capitală Culturală Europeană fiind admisă în extremis. Așa, în scârbă, așteptându-se ca sportul să moară din lipsă de finanțare, iar Timișoara, umilită sub ochii întregii țări. Acest sentiment că cineva ne umilește vine tocmai din comparația cu alte entități sportive finanțate de alte entități administrative. Exemplele sunt multe: Iași, Voluntari, Chiajna, numai la fotbal, dar și în celelalte sporturi concuram cu echipe susținute fără menajamente de administrațiile locale. Timp în care, în emisiunile sportive ale televiziunilor centrale, realizatorii se întrebau cu maximă ignoranță cum de un oraș ca Timișoara nu se implică să susțină sportul. Ceea ce arată că nici măcar la nivel de comunicare cu mass-media centrală, Timișoara nu a fost în stare să clarifice lucrurile. Să arate întregii țări de ce nu putem finanța și de ce pot alții.

Vreme de șase-șapte luni, cât am așteptat răspunsul la contestația Curții, am tot acuzat primăria de lipsa de acțiune. Nu era posibil să stai ca mielul la tăiat, când ai atâtea metode de presiune, inclusiv cea a inițiativelor parlamentare, cu oamenii aleși în această circumscripție electorală. Nicolae Robu mai putea provoca evenimente media prin care să arate nedreptatea comisă. Nimic din toate acestea, ci doar ne-a vrăjit cu asigurarea că primăria are varianta B. Atunci credeam că edilul se referă la un plan B, la o salvare în cazul în care Curtea de Conturi ne interzice finanțarea, pentru ca, spre finalul ediției de campionat, să ne dăm seama că varianta B era, de fapt, retrogradarea în divizia cu același nume. Au mai urmat câteva luni de resemnare după acel episod, iar în iunie a.c. primăria este informată că datele cerute prin Legea 544 nu îi pot fi oferite, din lipsă de astfel de statistici la nivelul național al Curții. Și că, dacă vrem să aflăm cine și cum a mai fost finanțat, ce rezoluții a mai dat Curtea în cazuri similare, să căutăm în raportul instituției pe anul… 2014.

După modelul mai sus arătat, mă aștept ca primarul Robu să se mai jelească câteva luni cu statutul de demnitar răvășit de instituțiile centrale și peste alte patru-cinci luni să mai îndrăznească ceva. Numai că o astfel de lipsă de sânge-n instalație s-ar putea să fie fatală echipelor finanțare din banii municipalității. Știu, mi se va spune că nu e nevoie de astfel de cheltuieli. E de discutat acest lucru, dar în această speță primarul trebuie ori să bată cu pumnul în masă și să obțină răspunsuri și soluții, ori să ne lăse călcați în picioare într-o situație de o discriminare revoltătoare. Asta trebuie să producă rapid reprezentantul Timișoarei, o reacție de orgoliu, iar apoi poate să tragă obloanele la echipă, dacă asta cere populația. Nu e admisibil să te lași umilit într-un asemenea hal fără să ai o reacție în numele orașului, iar orașul ar trebui să se simtă la rândul lui jignit, indiferent de sentimentele pentru ACS Poli, pentru că mâine-poimâine putem fi călcați în picioare în multe alte domenii.

Da, domnule primar, Curtea vă propune să cereți astfel de date de la primăriile din țară. Probabil că aceste informații sunt publice. Cu supărarea dumneavoastră în barbă nu facem nimic. Obțineți acele informații punctual de la Voluntari, Iași, Chiajna și, dacă rezoluțiile Curții în aceste cazuri sunt pozitive și permit finanțarea sportului, faceți ceva. Nu știu ce căi de atac sunt. În România nu există sistemul juridic bazat pe precedente, ca în Statele Unite, dar ceva trebuie făcut. Nu cred că într-o țară europeană, anul 2016, nu există nicio cale de atac în instanțe pentru astfel de nedreptăți. Iar dacă nu se poate și nu se poate, măcar un pumn în masă se se audă de la Timișoara, fie și cu ocazia închiderii activității pe tot ce înseamnă sport, dar să fie un gest de bărbăție, nu unul de resemnare.

P.S. Recomand cu căldură primarului Robu să meargă pe șantiere să-și vadă o frumoasă ctitorie a mandatului său: noul sediu parțial ridicat al Camerei de Conturi Timiș, autorizat în 2013 de consiliul local și primăria conduse de nimeni altul decât Nicolae Robu și majoritatea dumnealui. Dar atunci încă era USL funcțional și nimeni nu avea idee de ce va urma – bănuiesc – pe linia dușmăniei cu PSD. Și așa, cu mintea cea de pe urmă, să ne zică edilul liberal cum de în Timișoara se poate construi în parcuri cu defrișări „de voie” pe bulevardul Republicii, printre plopi, lângă Protecția Copilului. Poate cei de la Mediu pot constata că ceva nu este în regulă pe șantier și, cine știe?, o să aibă și cei de la Curte interesul să mai lase nesimțirea acasă când comunică cu Primăria Timișoara.