Ce s-ar mai fi bucurat PSD sa-si dea Dan Popa demisia inainte de parlamentare

„Când vă dați demisia, domnule Dan Popa, așa cum ați promis? Este adevărat, dle copreședinte, că sunteți un mincinos și un om de rahat dacă nu vă dați demisia?”, se tot auzea pe la conferințele de presă ale PNL Timiș, după ce rezultatul alegerilor locale făcea din filiala județeană a liberalilor una de duzină, nicidecum una de frunte, cum era cândva. Dan Popa fiind la vremea aceea unul dintre copreședinții PNL Timiș (alături de Nicolae Robu), dar omul e cunoscut pe scena politică locală ca și creier organizatoric al filialei, mai cu seamă în zona rurală și în orașele mici ale județului, dominată de ex-PDL. E adevărat, cu Dan Popa meșter pe județ în campania PNL, partidul a înregistrat o frustrantă înfrângere în fața PSD la CJT, numai că treaba aiasta nu poate fi pusă integral în cârca lui Popa, ci mai degrabă pe seama luptelor dintre grupările interne liberale sau liberalo-pedeliste. Bine, paleta de cauze e mult mai largă și are o legătură strânsă cu selecția făcută amboulea de conducerea bicefală a organizației, dar și cu negocierile începute arogant de Nicolae Robu pentru majoritatea în CLT.

Dan Popa nu și-a dat demisia, cum a promis, lăsând ca treaba să o rezolve din condei conducerea centrală. Din doi copreședinți, PNL Timiș a trecut la formula cu un președinte, Nicolae Robu, și prim-vicepreședinte, Dan Popa. Motiv numai bun pentru politician să spună că a făcut în pas în spate. „Care spate, dle Popa?”, s-ar putea întreba ziariștii la conferința de presă a liberalilor. De la tandemul Robu-Popa ca copreședinți s-a ajuns la perechea Lae-Dan, ca prieteni, lideri și colegi de partid. Bun așa. Din punct de vedere etic – dar de unde așa ceva în politică? – Dan Popa poate pleca ochii în pământ, însă pragmatic vorbind, pentru PNL Timiș era o catastrofă și mai mare să-și trimită la plimbare singura componentă organizatorică, lăsând filiala în zona boemă, chiar egoistă și conflictuală a familiei liberale locale. Mai mult, pentru liberali trebuia să fie definitorie dorința arzătoare a PSD de a-l vedea pe Dan Popa dat la o parte. Păi dacă adversarul de la PSD te tot întreabă direct sau prin ziariștii de casă de ce nu-ți dai demisia, păi stai pe cur și te întrebi ce ai tu de câștigat din asta și ce are dușmanul.

L-ați fi văzut pe Nicolae Robu bătând județul la picior predicând propaganda liberală? Mai ales în comunele unde până și propriii primari îi contestă autoritatea de lider al filialei județene? Iar dacă nu-l vedeți pe Nicolae Robu, pe cine ați vedea dintre liberalii de sorginte pedelistă, căci liberalii originali n-au nicio treabă cu munca de campanie? Marian Vasile? Poate Supuran. Alin Popoviciu ar merge, dar iarăși trage bolovanul după el să scufunde organizația. Atunci cine. Dan Popa, nu? Probabil că așa se gândeau și cei de la PSD când își fluturau onorabilitatea și respectarea cuvântului dat în fața alegătorilor. Dar asta e o altă discuție. Nu înțeleg ce tot îi mâncă-n poponeață pe politicienii români să promită că nu știu cum își taie ei venele dacă nu știu ce se întâmplă, ca apoi să nu-și găsească cuvintele cu care să iasă din rahatul în care singuri s-au băgat.