De cati bani muncim acasa cand udam florile si spalam closetul?

O cheltuială publică este, printre altele, acea cheltuială pe care acasă n-ai face-o cu atâta larghețe, fiindcă o faci din banii tăi, dar care făcută fiind din bugetul local sau național se poate face fără altfel de constrângeri decât cele legale și poate nici din acestea. Din banul public poți amenaja un parc cu câteva zeci-sute de mii de euro. Alții își fac o casă cu atâta bănet, iar pe lângă casă și-ar umple cu pământ, iar peste pământ ar răsfira sămânță de gazon luată de la cel mai ieftin magazin de bricolaj. Apoi cu niște trandafiri, albizia și tuia de 15 lei ti-ai decorta rezonabil reședința. Așa ar face 95% dintre persoanele fizice cu respect pentru banul câștigat din leafă sau afaceri, însă în instituțiile publice treaba stă cu totul altfel. Și nu mă refer acum la latura penală a lucrurilor. Nu vorbim de contracte defavorabile statului pentru parandărătul obținut de decident, ci pur și simplu de banale achiziții sau servicii de pe urma cărora nici măcar nu premeditezi să duci ceva acasă. Pur și simplu, o achiziție publică poate fi în mod natural mai scumpă pentru că e „căptușită” cu tot soiul de regii aberante și de-o nesimțire strigătoare la cer.

Instituțiile statului de la București în jos sunt pline de nepoate, neveste, verișori, amante, iar dacă nu mai găseai loc pentru vreo cumnată la compania de drumuri, la Metrologie sau la Ape, se va înființa automat o societate comercială cu capital de stat pentru buna odihnă a neamurilor, pe bani grei. Numai că aceste instituții nu sunt bugetofage numai prin leafa plătită acestor atârnători, ci și pentru diurne și cote alocate mașinilor de serviciu, de exemplu. Șeful Corpului de Control al Premierului a arătat recent cum, în unele instituții, directorii consumă pentru o mașină de serviciu și 100 de euro pe zi, bani plătiți RAPPS. Știți pe cineva dispus să plătească 2.000-3.000 de euro pe lună pentru costurile mașinii cu care circulă, fără să-și pună problema că într-un an își achită complet un VW Passat din banii cu care-și închiriază autoturismul? Probabil că sunt suficienți din aceia care fac treaba asta prin leasing, dar și-atunci mașina va deveni, la un moment dat, a ta și parcă altfel stau lucrurile.

Noua conducere a CJ a aflat că are de plătit facturi lunare de 48.000 de lei pentru nu știu ce mentenanță și întreținere plante ornamentale și spații verzi în Palatul Administrativ. Peste 10.000 euro lunar pentru udat de flori? La privat sau pe banii tăi acasă ce facem? Ai o floare în sufragerie, în birou sau terasă, pui mâna și o uzi. Dar poate că sunt lucrări mai grele, plante mai pretențioase, cine știe ce copaci, și merită din greu să plătim astfel de servicii din banii consiliului județean. Exemple sunt multe, că tot e plecat primarul Robu în Singapore, țară cu roaming scump. Să ridice mâna sus care ar fi vorbit la telefon fără limită din Dubai, pe abonamentul propriu, dacă știa că luna viitoare ar plăti de acasă 3.000 de dolari? Da, dar la stat e altfel.

Aud că Timișoara plătește circa 15.000 de euro pe lună pentru curățarea celor 12 toalete publice ale orașului. De toalete publice are nevoie și un oraș minier, ca să nu mai vorbim de normalitatea ca așa ceva să se întâmple în viitoarea capitală culturală europeană. Suma pare mare și fără să te numești consilier PSD populist. Zău că nici nu mai contează că banii sunt încasați de o societate a municipalității, mi se rupe din ce-și face SDM (societatea de Drumuri Municipale) profitul și stimulentele de final de an. Doar că aș vrea să văd un șef din primărie care și-ar face curățenie acasă cu atâta bănet, din salariu, nu din alte „suplimente”. Apoi, dacă tot dăm 15.000 de euro pentru curățenie, haideți să plătim măcar 2.000-3.000 de euro pe lună pentru câțiva inspectori care să verifice dacă toaletele sunt curate după prestarea serviciului de către SDM și banii nu sunt doar transferați dintr-un cont în altul. Apoi să mai plătim câteva mii de euro pentru polițiștii locali care să-i amendeze pe cei care se cacă pe pereți sau pe aiurea. Altfel, acele grămăjoare maro de sub poduri le vom numi elemente de cultură urbană în anul capitalei culturale europene.