Cine-i citeste lui Ciolos scrisorile deschise „trimise” de Robu?

Toamna lui 2012. USL câștigă alegerile. Dictatorii Boc și Ungureanu au plecat de la guvernare și lasă loc alianței liberal-socialiste. Filmul se rupe de realitatea în care Crin Antonescu trebuia să candideze la președinția României, iar Victor Ponta să ocupe funcția de premier. Era invers. USL nu se spărgea, Ponta nu se certa cu Antonescu, Antonescu nu se certa cu Ponta. Imediat după alegerile câștigate, Crin Antonescu devenea premier, iar un an mai târziu Victor Ponta ar fi câștigat alegerile prezidențiale în fața lui Gheorghe Falcă de la PDL. Era pace și veselie, iar România se pregătea să se ducă dracului, după ce n-a fost departe nici pe vremea lui Boc, Elena Udrea și Băsescu. Trist, dar pentru Timișoara licărea o speranță.

Poate că premierul Crin Antonescu, așa liberal de-o culoare cu primarul Robu, tot nu ne-ar fi făcut centura de sud după care tânjim atâtea mandate. Cine știe, mă gândesc că nici cu metroul nu ne-ar fi ajutat, iar intermodalul de la Remetea rămânea tot o promisiune. Dar un stadion tot ne-ar fi aprobat primul ministru, să aibă și steliștii lui din vestul țării confort sporit la meciurile din deplasare cu Poli. Prin 2015 am fi avut stadion nou-nouț, iar prin 2016, dacă totul mergea bine, am fi găsit și o firmă care să administreze măgăoaia de 40.000-45.000 de locuri pentru care edilul Robu a făcut lobby la București. Firma privată care administra arena organiza o licitație pentru închirierea, pe an sau pe eveniment, a stadionului tocmai finalizat, licitație la care erau așteptate Poli, Politehnica și, poate, Ripi. Erau așteptate, dar nu mai ajungeau.

Cu ochii pe Arena Națională de la București, proprietarul și administratorul noului „Dan Păltinișanu” ar fi spus așa: 100.000 de euro pe meci de Liga Campionilor ori numai 35.000 pentru unul de Europa League, cam cu cât se dădea Naționalul la Steaua. Lui Dinamo i s-a cerut pentru un meci în prima ligă 30.000 de euro, iar reprezentativa României are preț preferențial – 20.000 de euro. Când a revenit pe „Moina-Cluj Arena”, Universitatea a semnat un contract cu municipalitatea pentru 7.500 euro pe meci, la care s-au adăugat cheltuielile de întreținere. Cum ar fi fost la noi cu un stadion nou? Pentru cel vechi, primele două licitații nu s-au ținut. De la 21.000 de lei pe eveniment s-a ajuns la 7.000 lei, nu euro, prin hotărâri de consiliul județean, dar în sportul timișean tot nu sunt bani.

Văzând unde s-a ajuns, înțeleg perfect de ce primarul Nicolae Robu i-a cerut, într-o scrisoare deschisă, premierului Dacian Cioloș ceva pentru Timișoara. Nu, nu a cerut finanțarea de la compania națională de investiții a proiectului noului stadion de 40.000 de locuri. Nicolae Robu a trecut de faza asta și a coborât ștacheta până la un nivel ce indică avaria din fotbalul timișorean. Primarul nu a mai cerut un loc spectaculos unde să se joace fotbal în Timișoara, ci a implorat să fie lăsat să se joace fotbal prin susținere publică, căci din altă parte nu mai vin bani. Nicolae Robu a cerut completarea legislației prin ordonanță de urgență, pentru ca administrația locală din Timiș și Timișoara să poate finanța echipe de fotbal, care nu au intrat în schema clubului sportiv municipal. Primarii din Iași, Voluntari, Târgu Jiu, Chiajna nu au scris nicio scrisoare deschisă. Ei pot finanța fotbalul și-acum, fără ajutor de la Cioloș, ceea ce face din România una dintre cele mai dezvolate țări bananiere.

P.S. Habar nu am în ce mod ajunge o scrisoare deschisă la primul ministru al unei țări care, bănuiesc, nu are timpul necesar să citească toată presa. Iar rezumatul făcut de consilieri ar putea să nu conțină preocuparea – de ce nu? – marginală a edilului de Timișoara. Poate că strigătul de disperare al lui Nicolae Robu nici nu ajunge la șeful guvernului și cred că un polist-secretar de stat ca Marcel Miclău, așa pesedist cum e el, tot ar fi putut să i-o bage „pe sub ușă” șefului de cabinet al premierului. În fine, chiar dacă fotbalul nu va avea prea mult de câștigat din depeșa lui Nicolae Robu, măcar noi am aflat părerea unui șef de organizație liberală despre Parlamentul României. Iaca, rup și eu din context: „de la Parlamentul României nu putem avea nicio așteptare (nici) în acest sens!”. La ce naiba mai face atâtea jurizări pentru listele PNL, dacă tot nu mai faci oameni din ei?