Spitalele si cazarmile, punctele forte ale unei capitale culturale europene

Două instituții ale administrației centrale au mutat niște hârtii de pe un birou pe altul, astfel încât treburile să se dezvolte în interesul Timișoarei. Nu se întâmplă foarte des astfel de lucruri, iar când un minister, cel al Apărării, renunță la o clădire, oferind-o Ministerului Culturii pentru ca în acel imobil să se realizeze un proiect de genul muzeului revoluției din Timișoara nu poți decât să-ți imaginezi că lucrurile s-au mișcat nefiresc de normal. Pentru viitoarea capitală culturală europeană e bine. Banii vin din programe europene, se rezolvă o pată cenușie din buricul Timișoarei și responsabilii locali n-ar avea de făcut decât să ciocnească un păhăruț de tărie pentru trăinicia lucrării.

Deși totul pare foarte simplu și benefic pentru Timișoara, dificultățile de abia acum încep. Aici, la noi în bătătură, între două persoane altfel responsabile, dar care n-au aproape deloc încredere una în cealaltă. Sorin Grindeanu, președintele CJT, și Nicolae Robu, primar de Timișoara. Ce amestec au dumnealor? Păi Ministerul Apărării a mai cedat odată clădirea garnizoanei din Piața Libertății pentru amenajarea de către CJ Timiș a bibliotecii județene și a unor spații pentru diverse asociații cazone. Nu s-a întâmplat nimic pe vremea președintelui Titu Bojin, bănuiesc că din lipsă de bani și chef de muncă, iar clădirea urma să se întoarcă anul acesta la Apărare. Sau să se prelungească afacerea cu CJT.

Pe felie au apărut primăria, Ministerul Culturii, care avea proiectul și banii, iar primăria, interesul să se facă ceva atractiv în cel mai central punct al Timișoarei. Cum spuneam, la nivel interministerial s-a rezolvat, așa arată media locală. Sorin Grindeanu zice și el că e de acord, dar în glasul mnealui e ceva ce-mi spune că o face și n-ar face-o. Spuneam de lipsă de încredere. Motivul scos în față e obligația asumată în fața MApN pentru găzduirea în spațiu a unor asociații militaro-sindicale de mare substrat cultural și patriotic. Astfel că îi cere primarului să ofere 1.600 mp din patrimoniul primăriei pentru aceste asociații.

Să vedeți acum minunea. Poți spune că Sorin Grindeanu nu a fost de acord? Nu, nu poți, că omul a zis, chiar dacă cu juma de gură, dar a zis că e de acord. Dar vor veni respectivele asociații ale infanteriei suflătoare în taragot sau cine știe ce moștenitori ai „gialului” Oprea de la Intendență să zică că nu sunt de acord că primăria le oferă ceva în Piața Traian. „Noooo, acolo nu se poate să ne desfășurăm noi activitatea! Vrem respect. Armata e celula de bază a societății!”, ar putea spune pensionarii militari când Nicolae Robu va încerca să îndeplinească condiția impusă de Grindeanu pentru realizarea Muzeului Revoluției.

Oameni buni, că e muzeu al revoluției cu atât mai bine, că e muzeu al olăritului din Banat, faceți în așa fel ca în anul 2021 să nu avem centrul plin de grote goale și fără nicio atracție pentru turistul ce eventual ne va vizita orașul. Azi în Timișoara o pornești de la Bălcescu eventual, vezi biserica catolică, apoi treci pe lângă ruinele Casei Muhle, apoi caști ochii la Catedrala Mitropolitană, după o bere la Bănățeana, iar traseul dintre Operei și Unirii îl faci în juma de oră. Ce zice ghidul când trece prin Libertății? Ce prezintă el? Ruinele Armatei Române transformate în diverse asociații de croșetat șosete kaki, apoi ruinele PNȚCD, ruinele Direcției Agricole ca instituție, restaurantul militar și, pentru curioși, spitalul militar, cu mare potențial de atracție turistică.

Spitale și Armată, puțin Jabri, asta avem de oferit între fostul paralelipiped de sticlă din centru (bine că nu-l mai avem) și casa dărâmată vizavi de ruinele PRM. Nu mai e timp, dar măcar începeți să umpleți cu ceva interesant aceste clădiri din centrul orașului, dacă tot am fost aleși să fim gazdele turiștilor ce n-au altceva mai bun de făcut decât să vină în Timișoara în acele zile ale lui 2021. Iar dacă asociațiile militare nu vor să plece din clădire, măcar să-i încadrăm într-o scenă din Muzeul Revoluției. Se poate organiza un act cultural de mare efect, ca între două partide de table, niște tamajori să deschidă rastelul și să-i înarmeze pe militarii care i-au împușcat eroii expuși fotografic în saloanele celelalte ale muzeului revoluției. Oricum, cu excepția turiștilor ruși reveniți la Timișoara, nimeni n-ar sesiza cât de reală e scena.