Nu se stie cate masini sunt in Timisoara! Peste 160.000 „locale”, plus cele din alte judete!

Traficul din Timișoara e sufocat și sufocant, iar asta o simte, în fiecare zi, în mașina și pe buzunarul lui, orice șofer. Primarul Nicolae Robu a ajuns la concluzia că n-are cum să fie altfel, câtă vreme sunt peste 160.000 de mașini doar în Timișoara, cărora li se adaugă cele cu numere de alte județe.

În Timișoara se circulă, la multe ore din zi, în coloană pe principalele bulevarde. În plus, o plimbare prin cartiere arată aceeași realitate: sunt atât de multe mașini, încât, printre blocuri, fiecare colțișor liber e folosit ca parcare. De altfel, fiecare șofer știe că va avea mai multe ture de dat pentru a găsi un loc unde să-și lase mașina, iar numărul acestora crește proporțional cu ora înaintată la care ajunge acasă. Primarul Nicolae Robu, căruia i se reproșează insistența cu care a promovat sistemul de management al traficului, încearcă să-și convingă prietenii virtuali că de vină pentru aglomerația din trafic nu sunt semafoarele. El a făcut calcule și a prezentat, pe Facebook, o statistică legată de mașini. „La ora actuală, în Timișoara – accentuez: strict în Timișoara – sunt înregistrate 160.359 autovehicole, cu aproape 14.000 – în procente: cu aproape 10% – mai multe decât au fost în 2012, când erau 146.605. În anii scurși de-atunci, s-au făcut 64.144 noi înmatriculări, dar și 50.390 radieri, astfel încât creșterea în cifre absolute a fost de 13.754”, a notat edilul. Și, pentru ca lucrurile să fie cât se poate de clare, Robu a ținut să mai facă o previzare. „Evident, celor 160.359 autovehicole, li se adaugă o mulțime de altele, înmatriculate în alte județe – MH, CS, AR, HD etc .-, aparținând unor cetățeni încă neluați oficial plenar în evidențe ca locuitori ai Timișoarei”, a mai scris primarul. Concluzia lui?Simplă: „Datele de care dispunem arată că Timișoara este pe locul I pe țară la gradul de motorizare, înaintea inclusiv a Bucureștiului”. Edilul nu pomenește însă nimic despre criza de locuri de parcare și nici de facilitățile de care s-ar putea bucura șoferii care, venind, de exemplu, din zonele periurbane, ar renunța la mașinile proprii, pentru a ajunge la serviciu cu mijloacele de transport în comun, așa cum se întâmplă în marile orașe din Europa.