PMP Timis, cu fundul in doua luntrii

Filiala judeţeană a partidului lui Traian Băsescu trece de ceva timp prin mai multe convulsii care parcă nu se mai sfârşesc. Totul a început la mijlocul lunii trecute când, fără ca prea multe lucruri să anticipeze această mişcare, Roxana Iliescu a fost dată jos de pe tronul de preşedinte al filialei. Ea deţinea la acea oră funcţia de preşedinte interimar, pe care a ocupat-o în toamnă după retragerea intempestivă a lui Ion Răducanu, nemulţumit de fuziunea PMP – UNPR. Iliescu gestiona funcţia de preşedinte ales înaintea fuziunii ratate. În plus, în vară, după alegerile locale, a fost unsă şi vicepreşedinte al CJ Timiş, în urma unui protocol semnat cu PSD.

Ajungând la ziua de 16 ianuarie a.c., într-o şedinţă care nu prevestea nimic, majoritatea liderilor filialei a decis s-o schimbe pe Iliescu. I s-a imputat în primul rând faptul că, după ce s-a văzut cu sacii în căruţă (citeşte funcţia de „vice” la CJT), n-a mai ajutat pe nimeni cu sinecuri. Apoi că nu s-a implicat deloc la partid şi, nu în ultimul rând, că vorbeşte extrem de urât cu colegii. (Aici trebuie spus că există o confirmare de la angajaţii CJ Timiş care se plâng de derapajele verbale ale acesteia.) După un un război dus prin media, zilele trecute s-a încercat şi excluderea ei din partid, demers blocat însă la Bucureşti. Dată afară din partid, Roxana Iliescu pierdea funcţia de „vice” la CJ, funcţie pe care o vizau alţi PMP-işti, ca de exemplu Dorin Cândea. E greu de crezut însă că PMP ar mai fi primit-o de la PSD, care are acum majoritate asigurată cu cei trei consilieri de la UNPR.

În fine, acelaşi Cândea spunea că tot partidul a muncit doar pentru scaunul de la CJ ocupat de Iliescu. Oare nu era acelaşi lucru dacă scaunul era ocupat de el? Mai trebuie remarcat că în această perioadă s-a mai întâmplat un lucru interesant. Şi anume că PMP s-a apropiat de PNL, discutând de o colaborare la nivelul municipalităţii controlate de liberali. Primarul Nicolae Robu a admis că a trecut şi peste vechile dispute cu Marius Dugulescu, consilier local. Ideea este însă că, pe de altă parte, PMP n-a vrut să renunţe la protocolul cu PSD. Adică e aliat și la CJ Timiș, cu PSD aflat la putere, şi la CL Timișoara, cu PNL, aflat la conducere. Or, un astfel de oportunism e cam greu de înţeles.

Ideea este că PMP Timiş poate fi considerată o organizaţie serioasă având aceste două înţelegeri? De ce se agaţă, de exemplu, de o alianţă total dezavantajoasă cu PSD? Doar pentru ca un om pe care l-au vrut afară din partid să deţină o funcţie? Atâta timp cât PMP n-are nici măcar un primar care să poată fi ajutat de Consiliul Judeţean, ce avantaj mai are? Fiindcă, într-adevăr, alta era situaţia când aveai primari şi te băteai să le obţii fonduri sau aprobarea unor proiecte. Or, la această oră, relaţia de subordonare faţă de PSD stă doar într-o funcţie. Iar acest lucru îţi reduce puternic spaţiul de manevră de care ar trebui să se bucure un partid aflat în opoziţie. Unde mai pui că acelaşi PMP se vrea aliat cu PNL la primărie?! Or, aşa crăcănat între PSD şi PNL, n-are cum s-o ducă prea mult. Şi dacă noii lideri ai filialei nu înţeleg acest lucru şi nu vor tranşa o dată această situaţie caraghioasă, PMP va intra în curând în istorie. Cel puţin la nivel local.

P.S. Nu-i mai puţin adevărat că şi la Bucureşti lucrurile stau cam la fel. Băsescu ar face opoziţie la PSD, dar, deocamdată, prea mulţii apropiaţi cu dosare penale îl plasează lângă actuala putere. Cel puţin în problemele legate de Justiţie, care de altfel ocupă agenda publică în acest moment.