Trista sinucidere politica a lui Sorin Grindeanu

În momentul în care a părăsit fotoliul de preşedinte al CJ Timiş pentru cel de premier, lui Sorin Grindeanu i se deschidea un promiţător viitor politic. Unii colegi ai săi nu se sfiau să spună că următoarea escală va fi la Palatul Cotroceni. Cel mai pesimist scenariu era „doar” fotoliul de primar al Timişoarei. Grindeanu a ajuns să se bucure chiar de un curent de simpatie transpartinic, timişorenii de toate culorile politice fiind bucuroşi că, în sfârşit, un bănăţean va conducea Guvernul României.

Au venit însă primele zile de mandat, iar făloşenia bănăţeană a început să se aplece, atunci când mai toată lumea a observat că noul premier e doar o mascotă, un cărător de geantă pentru Liviu Dragnea, adevăratul şef al guvernului. Mulţi mai sperau că poate lucrurile se vor schimba, că va răbufni orgoliul din timişorean. Din păcate nu s-a întâmplat asta. Ba chiar lucrurile au mers mai prost. În loc să-şi vadă de guvernare, de problemele economice şi sociale, guvernul lui Grindeanu – şi nu cred că se îndoieşte cineva că n-a fost ordinul lui Dragnea la mijloc – s-a ocupat de problemele infractorilor. Drepturile penalilor a ajuns cel mai important punct de pe agenda guvernului. A venit apoi acea şedinţă de guvern, care a arătat un Iohannis dominând copleşitor un premier prea mic pentru un război aşa de mare. Un premier lăsat singur de protectorul său din Teleorman.

Ce s-a întâmplat marţi la ceas de noapte când hoţii ies la furat a întrecut orice măsură. Tot la comanda lui Dragnea, fiindcă nu existau pe ordinea de zi aceste aspecte, au fost date cele două nenorocite acte normative privind modificarea Codului Penal, respectiv graţierea. În acel moment, guvernul nu s-a mai comportat ca un un organism responsabil, ci ca o bandă ieşită în puterea nopţii la prăduială. Nu mai insist că nu s-a ţinut cont de niciun aviz, de consultare publică etc. Ce s-a întâmplat ulterior era cumva de aşteptat.

Peste 300.000 (30.000 în Timişoara!) de oameni au ieşit în stradă. Oameni frumoşi, intelectuali, studenţi, medici, profesori, antreprenori. Spuma României, aş putea spune. Iar lucrurile nu s-au oprit aici. Au venit reacţii negative de la Comisia Europerană, de la ţările civilizate, inclusiv Statele Unite, unde Drganea credea că are pile, după ce a făcut pe chelnerul la Trump. Se vorbeşte de sisterea fondurilor europene. Investitorii străini ameninţă cu retragerea. Leul scade, dobânzile la creditele luate de România cresc. Economia începe să dea rateuri. Chiar un ministru şi-a dat demisia.

De ce toate acestea? Halucinat, dar s-a dat foc la ţară pentru un singur om: fostul baron de Teleorman, cu ale lui probleme penale. Culmea, Grindeanu, dacă i se opunea lui Dragnea, putea fi un erou chiar pentru partid. Cu un grup de tineri fără probleme penale, fără Codrin Ştefănescu, Şerban Nicolae sau alţi babuini, putea face o reformă în PSD. (Da, unii vor spune că e o contradicţie în termeni să spui PSD fără penali.) Grindeanu n-a făcut însă nimic. Dintr-un erou al PSD va rămâne în istorie doar un erou al infractorilor. Singura şansă a lui Grindeanu, dacă mai vrea un viitor politic, este să abroge ordonanţele şi să demisioneze. Chiar şi aşa, în Timişoara pare terminat politic, dar ar putea avea şanse în altă parte. Altfel va juca roul maurului care şi-a făcut datoria faţă de stăpânul său şi apoi lăsat să plece.

P.S. Interesant studiu de caz cum un partid care câştigă lejer alegerile ajunge să se sinucidă în doar o lună. Şi totul, pentru un om.