Porunca IPS Ioan al Banatului fata de Sorin al Timisoarei

Remarcabilă poziția Înalt Prea Sfințitului Ioan al Banatului la aniversarea administrației județene, în weekend-ul trecut. La ceas de sărbătoare, înaltul prelat a cerut premierului Sorin Grindeanu să nu uite de Timișoara. De ce să nu uite Sorin Grindeanu de Timișoara? Pentru că – uite dovada – până și în forurile apolitice ale ortodoxiei se simte că trebile guvernamentale se fac de cele mai multe ori nu în interesul cetățeanului, ci după altfel de calcule, în avantajul unor grupuri numite partide. Cu autoritatea sa morală, IPS Ioan le-a „poruncit” lui Sorin Grindeanu, Călin Dobra, președintele CJ, consilierilor județeni, să lase carnetul de partid afară din clădirea în care se iau decizii pentru Timiș și Timișoara. Bun, vorbim de o utopie, dar haideți să n-o ignorăm cu totul. Nu se poate spune că reacția celei mai înalte fețe bisericești ortodoxe din Banat a șocat. Totuși, profilul moral al IPS Ioan nu ne arată că am avea la Mitropolia Banatului un activist pesedist de tip Teodosie Petrescu-Tomitanul, dar ne poate surprinde plăcut tonul dojenitor folosit în fața unui zelos „sponsor” al ortodoxiei române, cum este PSD, bine calculat într-o evidentă cheie electorală.

Cei prezenți la aniversarea ce a avut loc în Palatul Administrativ au pus această dojană a IPS Ioan pe seama aprinsei discuții despre poziționarea sălii polivalente de către Compania Națională de Investiții și CJ la Giroc, pe un teren al administrației județene, și nu în zona stadionului, cum ar vrea Nicolae Robu pentru proiectul său cu campusul sportiv. Probabil că IPS Ioan s-a gândit și la alte priorități ale Timișoarei, ba chiar la iminența unor calcule politice ale PSD atunci când se vor finanța obiective ale Timișoarei conduse de un primar liberal. Ca atitudine, da, este confortabil să vezi că biserica, fie și numai la nivel de conducere, nu mai este doar un apendice al structurilor politice, cum ne-a lăsat impresia atunci când trimitea enoriașii spre cele mai toxice voturi postdecembriste.

Numai că vorbele de cele mai multe ori rămân vorbe. Cei care au urechi să audă vor auzi, își vor face calculele, dar timpul va trece și foarte probabil ca IPS Ioan să fie nevoit să reia „porunca” către cei mai influenți supuși ai săi și cu alte ocazii. Iar când va observa că vorbește singur, că spusele sale sunt ignorate de clasa politică, poate n-ar fi rău să abandoneze neutralitatea, de cele mai multe ori ipocrită, pentru binele societății pe care o păstorește. E sănătos că vezi că relația biserică-stat nu stă numai în alocări de fonduri pentru lăcașuri de cult și în obediență față de cel ce alocă banii. Că biserica mai intervine ca un adevărat cenzor atunci când tendința puterii este să se deconecteze de nevoile populației. Oare lui IPS Ioan îi place baschetul sau handbalul?