Liberalism de Timișoara. Cine câștigă mereu pierde

Hai să ne prefacem că nu ne-a prea interesat politica, nu cunoaștem elitele partidelor locale și nici menajeria din care vorbesc unele căpetenii când se trezesc că e cazul să transmită mesaje poporului alegător. Și-odată așa prefăcuți că nu știm nimica, ne putem mira că în Timișoara avem două partide doctrinar liberale, nu foarte progresiste, deși eticheta de sub haină întracolo le aruncă, împreună putând aduna o majoritate copleșitoare în legislativul local, dar cu toate acestea orașul ăsta pare blocat permanent la un vot.

Povestim acuma de USR și PNL, două partide care în plan local se urăsc cum nu s-a mai putut pomeni adversitate politică pe pământul acesta. Și nu combat în sensul acela constructiv, din care să iasă și lucruri bune, să putem observa noi, alegătorii, strategii alternative pentru acest oraș, să decidem noi la următoarele scrutine pentru cel care ne arată că gândește mai bine. Nu, e vorba de o ură prostească care te poate lăsa înafara jocului logic fără prea mari complicații.

Cam orice ar veni din capul unui userist declanșează un senzor din capul unui liberal, indicând că direcția de urmat trebuie să fie una obligatoriu opusă. Fără analiză uneori, fără timp de dezbatere, chiar fără rațiune. Poți propune ceva de esență pur liberală, dar reacția celorlați liberali să fie de o dârză împotrivire. Liderii au ajuns să se urască personal, supărările țin mult și răzbunările, pe măsură. Majoritatea adunată în Consiliul Local Timișoara este, deseori, strânsă de la aleși cu interese dubioase, dar cărora li se oferă diverse satisfacții doar pentru a vedea tabăra celorlați liberali suferind crunt.

Suferind crunt nu pentru o durere fizică sau de un interes personal, nici măcar din calcul electoral, fiind încă departe de alegeri, ci mai degrabă pentru faptul că celălalt a învins, i-a ieșit manevra, se bucură, câștigă ceva, iar asta se vede în tot ce are legătură cu politica locală, inclusiv în mediul de afaceri, presă sau societate civilă arondate. Ai senzația că PNL și USR așteaptă mai degrabă desființarea celuilalt decât o formulă de apropiere.

Intrând în discuție cu cineva care vine din interiorul disputei ți se va spune că e normal să fie așa, că PNL și USR își dispută același electorat. Dar să vedem cum stă treaba cu liberalismul la nivel național. „Jumătatea” mai mare a PNL, cea a lui Bolojan, colaborează mai bine cu USR, ceva blasfemietor în „jumătatea” cealaltă a partidului, încă mai mică, obișnuită ani de zile să o ducă tare bine în tandem cu un PSD pus pe căpătuială. În Timișoara e mai simplu. PNL urăște USR, ceea ce sigur trezește și reacții viceversa, USR colaborează mai bine cu PSD, iar PNL e vasal lui Alfred Simonis, președintele filialei Timiș a PSD. Cel care colaborează bine cu toată lumea. În felul lui.

Așa merge lumea înainte. Administrația funcționează pe relația personală a unor lideri. Vom spune că asta e bine, că până la urmă gospodarul n-ar trebui să fie judecat după culoarea politică, iar dacă un Alfred Simonis se înțelege cu Dominic Fritz pe chestiuni punctuale noi ar trebui să salutăm acest lucru. Și-l salutăm, că nu ne doare gura. La urma urmelor – nu-i așa? – politica e de rahat în ochii opiniei publice și vom îndrăgi tot mai tare modelul de administrator tentat să îmbrace la un anumit moment haina de mic baron local.

Dar selecția acestor gospodari de care vorbim nu merge fără politică. Cum nu merge nici să te numești partid liberal și să derapezi într-unul ca AUR sau să fii progresist obligat să negociezi chestii tari cu PSD sau Grupul Aleșilor Independenți Afiliat Fraților Cristescu, doar pentru că oamenii nu pot să funcționeze împreună, după cum le-o arată ADN-ul politic. N-a funcționat nici altădată când PNL și PNȚCD se dădeau frați istorici și administrația funcționa tot la mâna PSD, ca acuma. Pe ascunselea sau chiar oficial, prin protocoale.

La final, nu se poate să nu te întrebi ce-o fi în capul acestor lideri liberali când cred că se luptă cu succes pentru același electorat. De ce un electorat care gândește cam la fel ar aprecia un liberal PNL ce eșuează în ideologia AUR sau un liberal-userist care ne croiește viitorul într-o dependență cu PSD-ul? Din treaba asta știți cine câștigă? Întrebați-l pe Alfred Simonis. Pe termen scurt vom câștiga și noi, comunitatea, însă poate fi nesănătos pe termen lung.