Din nou, gura bate guru

N-aș arunca toată vina pe primarul Nicolae Robu pentru starea în care se află fotbalul timișorean de primă divizie. Dacă am face așa, l-am duce pe edil la vorba cu „facerea de bine…” și ar fi frustrant pentru dumnealui să spui că nu a vrut împlinirea fotbalului timișorean. După ce a stabilit cum finanțează clubul – cotizații anuale din partea consiliului local, eventual și județean – alte instituții ale statului și ale justiției au pus piedici doar clubului alb-violet, în timp ce în toată țara se finanțează nestingherit cam pe aceleași formule de organizare. Asta nu putea omul anticipa în 2012, iar reproșul că nu are curajul lui Pandele de Voluntari nu i se poate aduce fără să ne punem fiecare în pielea dumnealui, cu atât mai mult cu cât edili și funcționari locali sunt trași la răspundere pentru finanțarea clubului lui Marian Iancu. Ceva i-aș reproșa, totuși, primarului Robu, dincolo de chestiunile organizatorice și de management la club.

Tonul ridicat cu care l-a tratat pe antrenorul Ionuț Popa după mai multe rezultate negative, înainte de victoria norocoasă cu Astra. Unii s-au întrebat în ce calitate. Din punct de vedere oficial, nefinanțând clubul, glasul lui Nicolae Robu trebuia să se stingă în raport cu mersul treburilor la Poli. Numai că toată lumea știe că banul care a mai venit la club din surse private a fost adus la presiunea și rugămințile edilului liberal, ceea ce-l aduce din nou în cărțile patronale. Asta ca o paranteză. Bănuiesc că Nicolae Robu nu are soluții mai bune pentru transformarea lui Poli în Cea Mai Poli Dintre Toate Poli, asta e tot mai clar. CLT nu poate finanța, CJT nu vrea nici dacă ar putea, investitori privați nu cred că se înghesuie să preia clubul după încărcarea acestuia cu peste 5 milioane de euro datorii, bani ce primăria ar trebui să-i recupereze ca prejudiciu, după cum a stabilit justiția în procesul cu Camera de Conturi Timiș. Bun, și ce-are Ionuț Popa cu asta?

De ce trebuie să scoți în evidență ca primar că tu te zbați să aduni bani aproape ca la cutia milei pentru un club ce te-ai obligat electoral să-l finanțezi? Jucătorii ce vină au? De ce mijlocașul Vașvari ar trebui să-și dea viața pe teren pentru Poli, cum i se cere, și de ce n-ar juca la alibi? Doar pentru că la noi încă nu e așa dramatic și datoriile la salarii sunt la două-trei luni, nu la cinci, ca în altă parte? Când a fost adus Alex Munteanu ce i s-a zis? Că primăria va putea finanța din toamnă și vom trage la cupele europene, da? Păi ce ar fi anormal într-o blazare? Poate omul n-ar fi venit la Poli doar pentru salariu. Poate ar fi mers acolo unde există un amestec interesant între emoția performanței și pragmatismul unui salariu sigur. E suficient că vin bani pentru salarii și pentru asta mucles toată lumea? Ionuț Popa poate că n-ar fi vrut numai salarii la jucători. Poate că omul mai voia să aducă jucători, să fie mai creativ, să poată avea alternative în joc, nu să se bazeze pe norocul lui Mailat venit o dată la 118 ani. Poate să facă așa ceva la lipsa de perspectivă de la ACS Poli? Nu poate, evident.

Dar nu e vorba doar de jucători și aici e cel mai dezolant lucru ce se petrece. De ce ar trebui să stea suporterul liniștit că Nicolae Robu menține clubul „pe aparate”, în stare de comă. Eu, ca suporter, sunt adus la stadion de un calcul pe termen lung. Acum sunt aici, liga a doua, mâine sunt acolo, prima ligă, iar peste un an sunt într-un anumit punct al graficului de performanță. Ce calcul să-mi fac eu la clubul la care Nicolae Robu aduce bani în căciulă? Să fiu fericit că nu retrogradăm, iar la anul o luăm de la capăt cu blocarea de conturi la ANAF, salarii neplătite, ședințe cu oamenii de afaceri plictisiți de atâtea chete? Dacă mă mulțumeam cu atât, să trăim fotbalistic pe la mijlocul vreunei divizii, fără vreo performanță la zi și fără vreun orizont de așteptare, păi mai făceam eu compromisuri să țin cu „Recașul”, îmi mâncam nervii pe „Dan Păltinișanu? Pentru atâta puteam foarte bine să merg și pe „Știința”.