Hotului de epolet ii e teama

Mare trebuie să fie confuzia din capul unui alegător PSD când președintele formațiunii, Liviu Dragnea, vine și spune de sub mustață – cu aerul ăla de „știe el ce zice” – că prim-ministrul Dăncilă nu are epoleți. Dar că nu va putea băga mâna în foc că în guvern nu-și vor găsi loc astfel de oameni de tot rahatul. Păi ce să înțelegi altceva? De când lumea lui Ion Iliescu, electoratul PSD, în marea lui majoritate, a avut o fascinație mesianică pentru ideea de epoleți. Fie că singura ta filosofie de viață se construia pe un filon naționalist, și atunci iubeai epoletul cadrului militar al Armatei Române, fie erai nostalgic după epoletul securității lui Ceaușescu, și atunci acceptai complice și totodată mândru faptul că partidul tău e un ospiciu de securiști, ba chiar se și folosește de utilitatea acestora în multe momente derulate în primul deceniu de după revoluție. Și dacă cineva se face că uită așa ceva, le amintesc doar episoade gen Târgu Mureș, reprimări de mineriade, organizare de mineriade, înscenări la sediile partidelor istorice, devalizări de bănci, privatizări cu dedicație și multe altele.

Cu un minim capital de inteligență, un alegător PSD ar trebui să se indigneze când își aude președintele cum vorbește de demnitarii cu epoleți. L-au ferit Dumnezeu și flerul său de teleormănean ca de astă dată să nu mai aibă premieri „cu epoleți”. Duduia Viorica Vasilica nu este așa compromisă, iar dacă prin Cabinetul dumneaei se va strecura câte unul, ăsta e semn că nu toate pot fi făcute perfect în lumea asta. Dar cert e că trebuie înțeleasă ideea că posesorul de epoleți e ceva rău, de evitat, un șobolan demn de afurisit cu soborul de preoți de la Patriarhie. Bine, ăsta e mesajul transmis simpatizanților partidului, „prostimii” cum le-ar zice ei, căci nu îmi pot imagina că cineva te tratează cu respect când îți vinde cu ușurință minciuni atât de gogonate.

PSD e partidul care a crescut cu instruirea organizațiilor guvernamentale de stânga, familiare social-democraților fiind și multe astfel de entități finanțate de George Soros. Cu pesediștii se băteau pe burți în conferințe, seminarii, saleuri și pogăcele trainerii socialiști ai lui Soros, nu cu țărăniștii. Dar pentru a-și bate joc de un anume segment de simpatizanți au lansat păcălelile alea pentru decerebrați, Soros devenind dușmanul de serviciu al anului 2017. Superb. Acum dușmanul are epoleți, de parcă nu PRM și PSD au fost partidele foștilor securiști, foștilor milițieni și formațiunea în care un individ precum Mircea Dogaru a încolonat garnizoane de militari în retragere. Ba da, ele au fost, iar PSD mai și este. Oare cum se simt oamenii ăștia? Un vecin pensionar de Miliție era să facă infarct când s-a încleștat într-o ceartă cu cetățeni băsiști în bazinul unui ștrand. Eram martor și mă amuzam copios cum omul ăla – fostul milițian, categoric mândru de trecutul lui – era gata-gata să-și dea viața pentru PSD.

Ăstora ce le zice PSD? Că n-ar avea loc în guvern, că sunt „cu epoleți”? Să se înțeleagă limpede pentru toată lumea: dacă ai epoleți NU, dar dacă ai dosar penal, DA. Nici eu nu am o fascinație extremă pentru cadrul militar, mai ales pentru ăla ce-a lins o soldă și-o pensie din regimul ceaușist, dar mă gândesc că un ofițer SRI, căci acolo bate președintele PSD și al Camerei Deputaților, este plătit de la buget și pentru asta are în fișa postului niște chestiuni pozitive pentru contribuabil și țară în general. Idealizez, evident, dar nici nu pot derapa până acolo încât să spun că în guvernul României intră cei urmăriți penal, dar oamenii suspectați că ar avea o minimală legătură cu SRI, un un serviciu al statului, sunt numai buni de puși la zid și scuipați de alegătorul PSD. Da, v-ați prins, celor de la guvernare le tremură carnea pe ei când aud de DNA și SRI. Ceea ce este, la urma urmelor, normal. Ce, hoțului îi place să vadă duba poliției?