Pana unde seamana Nicolae Robu cu Liviu Dragnea?

Nu de puține ori am citit păreri pertinente despre cât de bine seamănă comportamental oamenii politici Liviu Dragnea și Nicolae Robu. Atât de numeroase au fost opiniile de acest fel, încât subiectul pune pe gânduri. Și subiectul pune pe gânduri pentru că tocmai atunci când te amuzi de o astfel de asociere, și pui aceste remarci pe seama unor tachinări jurnalistice, pe glumițe de partid, tocmai atunci te lovesc tot felul de revelații ce-ți dau fiori reci pe șira spinării. Cea mai stridentă asemănare vine din modul cum acești doi oameni conduc structurile de partid. Despre Dragnea și al său PSD știm destule, însă relația liberalului Nicolae Robu cu filiala județeană a PNL poate că e mai puțin spectaculoasă ca să atragă opinia publică. În ambele cazuri se poate vorbi despre o dictatură mascată de o îndârjită „grijă” pentru reguli și regulamente, în spatele cărora alegerile interne se pot derula ca pe vremea Anei Pauker.

Atunci cum să vorbim de dictatură personală a vreunuia în partid dacă amintim aici de grijă pentru reguli și regulamente? E, uite așa, se poate! Șefii de filiale PSD și primarii din organizațiile liberale timișene pot povesti mai multe despre acest subiect. Cu toate acestea, Robu a dat înapoi în războiul cu primarii când i s-a cerut de la partid. Dragnea era cât pe ce să dea foc la țară, cu Europa și SUA pe capul premierilor și diplomației, fără ca presiunea asta să-l impresioneze mai bine de un an. Dacă în ambele cazuri șefii Dragnea sau Robu respectă regulile în contexte clar favorabile lor, o diferență mare între cei doi „dictatori” de partid este că în PSD prea puțini au curaj să critice starea de fapt, în timp ce în PNL Timiș războiul este pe față. Ceea ce nu este puțin lucru. Unii ar pune treaba asta pe existența unei democrații, totuși. Alții ar zice că Dragnea e mult mai bun organizator, că partidul său nu e vraiște, că în PSD nu se apucă fiecare să fluiere în biserică, cum se întâmplă astăzi în PNL Timiș.

Cultul personalității. Uite că aici Dragnea este mult mai reținut, dar Nicolae Robu… ohohooooo, nici nu mai are sens să o lungim. Dacă ceva adoră primarul Timișoarei, păi acel lucru este lauda, aprecierea, ratingul, like-ul și toate derivatele posibile. Lipsa de răspundere. Aici parcă sunt frați. Ce să spui despre o persoană care recunoaște că a avut mână proastă la numirea a două guverne, dar atât, mai departe nu există alte efecte decât schimbarea acelor „proaste” nominalizări. La Timișoara credeți că este mai bine? Indiferent de ancheta instituțiilor statului sau a unor jurnaliști de bună credință, primarul Robu nu se consideră în niciun fel vinovat, fie că e vorba de rezultatele proaste ale aparatului municipal, alocări de terenuri pentru tineri cu nume sonore, autorizări peste rând unor persoane apropiate, lipsa meritocrației, păstrarea unor yesmeni în imediata apropiere și îndepărtarea ălora care îl critică, dar și altele, nu se pune problema unei responsabilități, clar!

Grandomanie. Când îl văd pe Dragnea că-i trebuie un lac pe Dunăre numai pentru el, elicoptere să-l ducă la ședințele de partid, îmi amintesc de un episod din perioada universitară a dlui Robu. Lungindu-se cu sarcini într-o comisie de examinare, rectorul Robu a uitat că senatorul cu același nume avea avion spre București. Povestea spune că dl Robu a rugat la cabinet să ceară la aeroport amânarea decolării cu 15 minute, să ajungă și dumnealui. Mulți văd în amenajarea zonei Soarelui un avantaj făcut de primarul Robu locatarului Robu, iar cosmetizarea cartierului e un fel de investiție în Teleorman. Aici aș vedea mai degrabă o deosebire. N-ar fi exclus ca decidenții de sub Nicolae Robu să fi vrut să-i facă o plăcere șefului, decât că primarul a comandat să se înceapă cu cartierul său. Ceea ce nu se poate spune despre un Teleorman în care se bagă bani fără să se vadă ceva. Fără să se vadă nimic public, ci cu siguranță în conturile bancare ale unor apropiați ai ayatolahului de partid.

Robu nu seamănă cu Dragnea la capitolul investiții. Robu nu a tăiat mai toate investițiile ca să dea bani la alegători. Din contră, Robu a fost înjurat că deschide prea multe șantiere. Altă deosebire: problemele penale. Dacă Dragnea e tata dosarelor penale, Nicolae Robu este vizat mai degrabă de niște ricoșee ale unor cazuri minore. Vânzarea unui apartament dintr-un ghetou al Timișoarei este o glumă, la urma urmelor, iar banii alocați din cazurile Poli clar nu s-au dus în buzunarul primarului, poate al altora, dacă tot se insistă. Averea nici nu se poate compara. Eu n-o să-l plâng pe primar că locuiește într-un apartament de bloc. Poate că omul și-a ajutat și copiii să se așeze, ceea ce nu e condamnabil. Are și mai multe lefuri consistente, iar asemănarea cu Dragnea e de-a dreptul caraghioasă din acest punct de vedere.

Oameni buni, Nicolae Robu se teme să încalce legea. Din acest motiv o și lălăie cu fotbalul aflat la pământ, cu vaporașele, a stopat în urmă cu câțiva ani finanțarea asociației pentru promovarea candidaturii Timișoarei ca și Capitală Culturală Europeană la sesizarea Curții de Conturi. Dragnea? Se teme să n-o încalce. Ce-ar zice colegii de el?