Promisiunile cu stadioane noi, morfina pentru microbistii timisoreni

În mod normal, competiția ar trebui să genereze calitate, eficiență, dezvoltare, iar noi, timișorenii, eram cât pe ce să ne bucurăm că așa ceva ar exista între primarul Robu și președintele CJ Timișoara, Călin Dobra. Când liderul pesedist al județului nu face nimic, păi atunci primarul intervine și promite un nimic mai mare. Dacă Călin Dobra zice că face baze sportive la sate, să se facă primarii cu buzunarul mare, dând în administrare copiilor și prietenilor aceste „catedrale” ale sportului pesedist de masă, atunci primarul liberal face și el bazin în Lipovei. Povestea cu sala polivalentă e de notorietate. La Giroc? Bine, facem alta în Timișoara, la fel de mare, să stea păianjenii în aia făcută de guvernul PSD la Grindeanu acasă. Nu i-a trebuit mult lui Călin Dobra să zică un cuvințel de un stadion nou, că primarul Robu a anunțat și dumnealui la început de an un stadion în Buziașului. Asta e bine. Decât două săli polivalente de 16.000 de locuri, mai bine un stadion nou de 5.000, 10.000 ori 15.000 de locuri. Bun și-atât pentru început.

Și nu fac mișto acum de energia creatoare a edilului liberal. Bine ar face să deschidă șantier cu un stadion nou. Sală polivalentă va mai avea Timișoara, chiar dacă e una mai mică (3.300 locuri), când se va termina lucrarea de la Poli 2, însă stadion, mai greu. Guvernul va investi în ceva monumental la Timișoara când vom organiza campionatul mondial de fotbal împreună cu Ciacova, Deta, Kikinda, Mako și Kiszombor. Până la acel moment nu voi mai crede în povești cu stadioane și chiar fotbal la Timișoara. Ce facem până atunci? Păi cu fotbalul suntem la pământ, am mai vorbit pe tema asta. Și nu suntem la pământ doar pentru că traversăm acum o pasă proastă, ci pentru că nu văd care ar fi ieșirea din rahatul ăsta. Procese pierdute, prejudiciu de recuperat de la ACS spre primărie, lipsa de investitori, gestionarii bugetului local nu mai au curaj să miște un leu și așa mai departe.

I-aș supune atenției primarului Robu două aspecte. Primul ar fi că ridicarea unui stadion modular de până la 15.000 de locuri va ridica presiunea politică a Județului de pe echipele de fotbal. Asta ar fi partea bună pentru primărie. Partea proastă e că edilul liberal începe cu un al doilea stadion, nu cu acel stadion cu care Timișoara vrea să se mândrească odată și-odată. Știu, nu sunt bani, îmi va zice primarul, dar finalmente tot la banul public local se va ajunge. Nu vă mai bazați pe guvern. Iar dacă e să se facă ceva în etape, cu credite, măcar să se înceapă adevăratul stadion, nu cel de rezervă. Primăria se agață de vechiul stadion de pământ când CJ vrea să-l dărâme, fără să accepte că Județul nu va lăsa în veci din mână o avere imobiliară, oferind-o la schimb pentru o altă locație. Cu atât mai mult cu cât CJ ar fi în discuții cu un grup german și așteaptă dregerea legislației parteneriatului public-privat, tocmai pentru un stadion-mall pe actuala locație a lui „Dan Păltinișanu”. Așa sună ultima promisiune a pesediștilor de la Județ, să moară de ciudă Nicolae Robu.

O altă grijă ar mai trebui să aibă primarul Robu. Dacă face stadion pe Buziașului și va depresuriza fotbalul local de mofturile CJ, proprietarul vechii arene, păi să socoată că timișoreanul nu va consuma fotbal de Ciarda Roșie. Vezi cazul Ripensia, un proiect plecat bine, dar ascuns de ochii flămânzi de fotbal, prin coclauri. Un stadion nou va atrage lumea, va putea da aripi fenomenului fotbalistic în Timișoara, dar acel stadion să nu lase răni prea adânci în obișnuința și tradițiile timișorenului. Dacă aș fi primar polist cum numai unul zice că mai e pe Bega, asta aș face – un stadion nou, pe etape, în zona „Dan Păltinișanu”, și nu m-aș mai ruga de nimeni. Altfel, Clujul, Ploieștiul, Craiova, Târgu Jiu, Alexandria și chiar Aradul vor fi și uitat de când au inaugurat stadioane noi. CJT ar putea câștiga startul cu polivalenta, dacă o mai rumegă mult, Nicolae Robu poate-l pierde și pe cel cu stadionul. Cel puțin la nivel de promisiune și așteptări în ochii populației alegătoare.