Extravagantul domn Robu sau cum e vazut primarul Timisoarei de la Bucuresti

„Ce suflet negru trebuie să aibă cei ce vorbesc de rău un asemenea oraș?! Timișoara, oraș nepereche, te iubesc”, a răbufnit marți primarul Nicolae Robu într-o postare pe Facebook. Acum nu știu cine a vorbit de rău Timișoara, dar, în ultima perioadă, primarul a fost eroul unor articole/reportaje în mass-media centrală. Iar cum pe modelul “dai în mine, dai în fabrici și uzine”, Robu consideră că orice atac la persoana sa înseamnă automat și o denigrare a orașului. Deși și aici ar fi o discuție, fiindcă dacă insiști să-ți alegi un primar bizar amorezat de propria persoană s-ar putea ca și timișorenii să aibă o problemă. E drept, doar 17% dintre cei cu drept de vot l-au ales la ultimele alegeri, dar a fost suficient.

Și cum e văzut Robu din București? Ca un tip excentric, care își vopsește părul, cântă la chitară, e narcisist și logoreic. Da, primarul o să spună că e victima PSD și a dușmanilor Timișoarei. Numai că să spui că Andi Moisescu și invitații săi de la Apropo TV au simpatii PSD-iste este ca și cum ai afirma că Liviu Dragnea este cel mai mare luptător împotriva corupției. De fapt, cei din București l-au prezentat pe Robu așa cum este. Cum adaptarea la mediu este o caracteristică a omului, noi, timișorenii, ne-am obișnuit cu toate excentricitățile primarului, până a ajunge să le considerăm normale. Deși nu sunt.

De exemplu, ne-am obișnuit să ne tot vorbească de metrou, dar de un an de zile nu poate termina 200 de metri din Calea Martirilor, între străzile Lidia și Mureș. Ne-am prea obișnuit să ne vorbească de fântâni cântărețe de patru milioane de euro, în timp ce prin spitalele municipalității șobolanii sunt la ei acasă. Ne-am foarte acomodat cu raportările sale festiviste, amintind de congresele PCR, cu toate că în practică a făcut în șase ani cât face Bolojan în Oradea în câteva luni. Ni se pare normal să cumpere vapoare cu două milioane de euro, iar apoi să citească legea și să vadă că n-are voie să le dea drumul pe Bega.

Și da, ne-am obișnuit cu un primar care insistă să cânte din voce, deși e total afon. Ne-am obișnuit să se laude cu realizările sale fotbalistice, deși se vede din spațiu că toți de pe teren (coechipieri și adversari) joacă doar pentru el. Și are și om care să-l filmeze permanent! Ca amănunt de culoare, la aceste meciuri în care primarul marchează șapte, nouă, cinșpe goluri pe partidă, adversar direct în cele mai multe cazuri este… șoferul licențiat Vasile. Și ne-am obișnuit cu multe, multe alte lucruri care de la București se văd ca niște mari ciudățenii. Și într-adevăr sunt ciudățenii.

Și încă un lucru care ar putea explica cumva bizareriile primarului. Omul său de încredere la partid (PNL) este Alin Popoviciu. Pe când era parlamentar, Popoviciu se număra printre bufonii din politică care apăreau la televizor. Atât de bufon, încât, la un moment dat, colegul său de partid Gheorghe Falcă, primarul Aradului, a răbufnit: „E un bou și face partidul de râs la televiziuni. Nu-l trimite nimeni acolo, se duce singur, vorbește numai prostii și de cele mai multe ori e nepregătit pentru tema aflată în discuție. Mă sună oamenii din teritoriu, de exemplu din Satu Mare, și îmi spun să-l iau pe Popoviciu de pe ecran, că nu știe nimic și ne face numai deservicii”.