Pastorala lui Alexandru, episcop greco-catolic: Ziua invierii Domnului ne confera bucuria invingerii binelui asupra raului

Scrisoare Pastorală la Sărbătoarea Învierii Domnului 2018

Alexandru,
Din mila lui Dumnezeu și grație Sfântului Scaun Apostolic al Romei,
Episcop român unit, greco-catolic,
al Eparhiei de LUGOJ

Onoratului cler
și iubitului popor credincios
har, binecuvântare și mântuire de la Dumnezeu-Tatăl
și de la Domnul nostru Isus Cristos

„Îngerul a strigat celei pline de har:
Curată Fecioară bucură-te ! Și iară zic: bucură-te,
că Fiul tău a înviat a treia zi din mormânt
și pe morți i-a ridicat. Popoare, veseliți-vă !”
(Din Catavasiile învierii)

Cristos a înviat!

Ziua învierii Domnului ne conferă bucuria învingerii binelui asupra răului. Adevărul a învins minciuna. Nevinovăția a învins păcatul. Durerea s-a schimbat în bucurie. Bunătatea a învins răutatea. Învierea a învins moartea.

S-a bucurat diavolul când pe strămoșii noștri i-a înșelat la păcat, crezând că prin păcatul strămoșesc tot neamul omenesc i-a căzut pradă și că nu este o putere mai mare care să-1 scoată din ghearele lui. Dar s-a înșelat amarnic, pentru că Fiul lui Dumnezeu S-a coborât pe pământ anume, ca să zdrobească puterea diavolului.

Bucurie diavolească au avut unii oameni când în Vinerea mare au răstignit pe Cruce pe Fiul lui Dumnezeu. În nebuneasca lor trufie, aceștia strigau lui Isus cel răstignit:„De ești Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!” (Matei 27,40). De pe cruce, este adevărat, El nu S-a coborât, El a dorit să moară pe Cruce, dar o minune mai mare decât aceasta s-a întâmplat: a treia zi, Isus a înviat din morți!

Tot misterioasă a fost și moartea Lui, căci soarele s-a întunecat, pământul s-a cutremurat, mormintele s-au deschis și mai mulți morți au înviat. Acestea văzându-le sutașul păgân, a spus: „Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu a fost acesta!” (Matei 27,54).

Învierea lui Cristos este minunea minunilor. Prin Învierea Sa, Isus a dovedit mai presus de orice îndoială că este Dumnezeu adevărat, Domnul cerului și al pământului.

Iubiții mei fii sufletești,

Îndată după luarea de pe Cruce Isus Cristos a fost înmormântat. Arhiereii și fariseii s-au adunat la Pilat zicând: „Doamne, ne-am adus aminte că amăgitorul Acela a spus, fiind încă în viață: După trei zile Mă voi scula. Deci, poruncește ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină și să-L fure și să spună poporului: S-a sculat din morți. Și va fi rătăcirea de pe urmă mai rea decât cea dintâi. Pilat le-a zis: Aveți strajă; mergeți și întăriți cum știți. Iar ei, ducându-se, au întărit mormântul cu strajă, pecetluind piatra” (Matei 27,63-66).

Întorcându-se sufletul lui Isus iarăși în trup, a treia zi, în zori de zi, mormântul și muntele Golgotei s-au cutremurat și ca un fulger luminos a ieșit Isus Domnul din mormânt. Cutremurul, fulgerarea orbitoarei lumini și apariția lui Cristos i-au înspăimântat pe soldații care păzeau mormântul. Ei au fugit și au intrat în Ierusalim, vestind celor întâlniți pe cale că a înviat Isus Nazarineanul!

Așa cum citim în Sfânta Evanghelie, printre cei care au fost martori ai Învierii Domnului au fost soldații care păzeau mormântul. Ei au fost și primii care au dus vestea învierii în Ierusalim, dar de frică și pentru bani au amuțit. Li s-a interzis să vorbească.

Soldații au văzut că piatra mormântului era dată la o parte, iar apariția lui Cristos i-a înspăimântat. Mergând în Ierusalim au istorisit arhiereilor toate cele întâmplate, au vestit Învierea lui Isus, dar în zadar, arhiereii nu au acceptat această veste.

Adunându-se arhiereii și bătrânii comunității, au ținut sfat, au dat mulți bani ostașilor, zicând: „Spuneți că ucenicii lui venind noaptea, l-au furat, pe când noi dormeam. De se va auzi aceasta la dregător, noi îl vom îmbuna și pe voi fără grijă vă vom face!” Iar ei luând arginții, au făcut precum au fost învățați. Și s-a răspândit cuvântul acesta printre iudei până în ziua de azi” (cf. Matei 28,11-15).

Faptul că Isus ar fi fost furat din mormânt este exclus. Astfel:

– Cine să-L fure pe Isus? Niște ucenici fricoși care stăteau cu ușile încuiate de frica iudeilor? (Ioan 20,19). Ei care nu au avut măcar curajul nici să-L însoțească până la Calvar? Atunci cum s-ar fi expus ei noaptea, eventual să se și lupte cu oștenii de pază pentru a recupera corpul lui Isus? Toate acestea sunt de neconceput!

– Ostașii de pază erau cel puțin trei persoane într-o asemenea grupă și ei se schimbau din oră în oră. Nu puteau adormi toți trei deodată. Pedeapsa pentru fuga unui prizonier era doar una: moartea. Vedem și în Faptele Apostolilor când temnicerul văzând ușile deschise a voit să se omoare, socotind că cei închiși au fugit (Pavel și Sila, cap. 16,27).

– Dacă au dormit cum au constatat, sau cum puteau afirma că Isus fusese furat?

– Dacă Isus ar fi fost furat, fariseii ar fi reclamat imediat la Pilat și ar fi început o mare anchetă, ei, oricum nu s-ar fi sinchisit de pedeapsa aplicată paznicilor.

– Mulți bani trebuie să fi dat fariseii paznicilor ca să tacă, să nu divulge această minune, căci, desigur, erau înspăimântați.

Dar Isus a înviat, dovadă că acești ucenici fricoși au devenit atât de curajoși, încât au predicat pe Isus cel înviat, cu prețul vieții. Este o raritate ca cineva să-și dea viața pentru adevăr, dar pentru minciună cine are curajul să moară?

Chiar dacă autoritățile politice și conducătorii poporului au crezut că vor opri răspândirea adevărului Învierii lui Isus, la care soldații au fost martori, plătindu-i cu bani, sunt atâtea alte mărturii despre Învierea Lui.

Iubiți credincioși,

După fuga soldaților de pază de la mormânt, mormântul în care a fost înmormântat Isus Cristos trei zile a devenit gol prin Învierea Sa.

Mormântul gol încă este o mărturie a învierii Domnului: „Pentru ce-L căutați pe Cel viu între cei morți? Nu este aici, ci a înviat” (Luca 24,5-6). În cadrul evenimentelor Paștelui, mormântul gol este primul element întâlnit. Mormântul gol a constituit un semn esențial pentru toți. Descoperirea lui de către ucenici a fost primul pas spre recunoașterea faptului însuși al Învierii. Este cazul femeilor sfinte mai întâi, apoi al lui Petru. „Ucenicul pe care-1 iubea Isus” (Ioan 20,2) afirmă că, intrând în mormântul gol și descoperind „fâșiile de pânză jos” (Ioan 20,6) „a văzut și a crezut” (Ioan 20,8). Aceasta presupune că el a constatat, după starea în care se afla mormântul gol, că lipsa trupului lui Isus nu putea fi o lucrare omenească și că Isus nu revenise pur și simplu la o viață pământească, așa cum se întâmplase cu Lazăr.

Maria Magdalena și femeile sfinte, care veneau să isprăvească îmbălsămarea trupului lui Isus, îngropat în grabă în seara Vinerii Sfinte din cauza venirii sabatului, au fost cele dintâi care L-au întâlnit pe Cel înviat. Așadar, femeile au fost primele mesagere ale Învierii lui Cristos pentru apostolii înșiși (cf. Luca 24,9-10). Lor, Isus li Se arată după aceea, întâi lui Petru, pe urmă celor doisprezece. Chemat să întărească credința fraților săi, Petru Îl vede deci pe Cel înviat înaintea acestora și mărturia lui face comunitatea să exclame: „A înviat cu adevărat Domnul și S-a arătat lui Simon”(Luca 24,34).

Învierea lui Cristos este credința, speranța și bucuria noastră și a lumii întregi. De Învierea lui Cristos se bucură cerul și pământul, îngerii și oamenii, se bucură Mama lui Isus, Preacurata Fecioară Maria, căci Fiul Ei a înviat!

„Cristos a înviat din morți!”. Dacă El nu ar fi înviat din morți, am fi făpturi nefericite, vrednice de plâns. Toate ar fi zadarnice, până și credința noastră. Dar El a înviat! Mormântul e gol și Isus este între noi, viu și biruitor peste toți.

Înainte de a încheia această scrisoare pastorală, dorim să mulțumim Bunului Dumnezeu pentru că am ajuns acest mare Praznic al Sfintelor Paști într-o Biserică Română Unită reînviată, în anul în care sărbătorim Centenarul Sfintei Uniri a poporului nostru.

Cristos Cel Înviat să vă dăruiască sănătate, liniște, pace și bucurie!

Sărbători fericite!

Harul Domnului nostru Isus Cristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Spirit să fie cu voi, cu toți. Amin!

Alexandru, Episcop de Lugoj