Cronica unei maladii neasistate, la Teatrul German de Stat Timișoara

1 din 8 oameni cu vârsta de peste 55 de ani are boala Alzheimer. În România, 80% dintre bolnavii de Alzheimer rămân nediagnosticați. Femeile au risc sporit de a se îmbolnăvi de Alzheimer. Primele simptome ale bolii pot apărea chiar și la vârsta de 30 de ani. Până în 2050, la fiecare 33 de secunde cineva se va îmbolnăvi de Alzheimer. Aparținătorii sunt supuși depresiei, stresului emoțional și problemelor financiare.

Exact despre asta este piesa Simonei Vintilă. Fără prețiozități artistice, fără rotunjiri stilistice, doar experiență la prima mână, brutală și chinuitoare, terorizantă. Un exercițiu expiativ. Reușit. Pentru că actul cultural trebuie să anticipeze și să critice impasul social, iar în România, cei aproape 300.000 de bolnavi diagnosticați cu Alzheimer nu au acces la terapii moderne și la îngrijire specializată.

Piesa se sprijină, din punct de vedere al scenariului, pe cadența dintre personaje și pe dezvăluirea relației dintre ele, circumscrise abordării de tip menajerie de sticlă (de-acum clasică), ce se dezvăluie treptat spectatorului, miza fiind expunerea sinceră a unei drame familiale. Astfel, în locul lăsat gol de tatăl mereu absent (Franz Kattesch) și de fiica plecată peste ocean la studii (Isa Berger), se instalează nu Jim, ci chiar Boala (Dana Borteanu), a cărei apariție destabilizează și, în final, destrămă permanent echilibrul fragil al familiei contemporane, covârșind o mamă însingurată și neajutorată (Simona Vintilă). Scenografia Ioanei Popescu și proiecțiile video ale lui Cristi Ienciu intermediază alunecarea mamei în mrejele bolii. Cele din urmă amintesc, ca intenție, de videoclipul piesei „Faces of Stone”, de pe albumul „Rattle That lock”, a lui David Gilmour. Muzicianul a cărui mamă suferea de demență utilizează bucățele din peliculele suprarealiste ale regizoarei Maya Deren (1917-1961) și recompune, însoțit de versuri, universul unei femei izolate, bolnave de Alzheimer, a cărei dramă este invizibilă societății. Tragedia ei poate fi înțeleasă ca o renunțare la luptă sau, mai degrabă, ca pe o abandonare reciprocă.

La fel și „În umbra uitării”: instalarea treptată a maladiei este intermediată spectatorului prin câteva clipuri care înfățișează suferința ascunsă și disperarea interioară a personajului, a cărui sănătate mentală, asemeni unei benzi magnetice învechite, ori se rotește în gol, dezorientată, ori alunecă total de pe traiectoria normală pentru a provoca, în final, o senzație de vertigo. Sentința psihiatrului (Rareș Hontzu) cade ca un ciocan: Boala Alzheimer nu poate fi vindecată, doar încetinită. Dezagregarea minții este iremediabilă. Tragedia este completată de compoziția muzicală de excepție a lui Ilie Stepan, cu versurile și vocea magistrală a Danei Borteanu, acompaniată de pianistul Aurel Dragalina. Recomandarea de vârstă a spectacolului este 12+, deși poate ar trebui să fie mai înaintată, nu pentru că ar conține limbaj dur sau nuditate, ci pentru că drama familiei și a Mamei se dezlănțuie spre sfârșit și devine greu de suportat. Cel de-al patrulea perete se sparge, iar Simona Vintilă implică publicul în tragedia bolii, pe care îl scutură și îl stoarce de emoție. Boala nu este doar pe scenă, nu este doar un personaj într-o piesă regizată, e printre noi, stă la pândă cuibărită în apropierea rudelor și a prietenilor apropiați, iar ignorată, ar putea afecta pe oricine. De ce?

foto Ovidiu Zimcea

Pentru că 1 din 8 oameni cu vârsta de peste 55 de ani are boala Alzheimer. Pentru că în România, 80% dintre bolnavii de Alzheimer rămân nediagnosticați. Pentru că femeile au risc sporit de a se îmbolnăvi de Alzhaimer. Pentru că primele simptome ale bolii pot apărea chiar și la vârsta de 30 de ani. Pentru că până în 2050, la fiecare 33 de secunde cineva se va îmbolnăvi de Alzheimer. Pentru că aparținătorii sunt supuși depresiei, stresului emoțional și problemelor financiare.

Următoarele reprezentații ale spectacolului, ultimele din această stagiune, vor avea loc pe data de 29 mai, 2018, începând cu ora 19.30, și în 19 iunie, de la aceeași oră. Teatrul German asigură supratitrarea în limba română.