„Turbarea” lui Dragnea și fatalitatea mioritică

„Quos vult Jupiter perdere, dementat prius” (Când Jupiter/Dumnezeu vrea să piardă pe cineva, mai întâi îi ia mințile), spuneau strămoșii noștri latini. Un proverb poate niciodată mai apropiat de realitate decât atunci când te uiți la Liviu Dragnea. Ultimele sale ieșiri publice (sau prin interpuși) sunt elocvente în acest sens. Omul pare să nu mai aibă, vorba românului, toate țiglele pe casă. Unii (liderul USR, Dan Barna) s-au grăbit și i-au dat diagnosticul de demență. Nu știu dacă Dragnea e dement sau nu, dar comportamentul său are ceva din apucăturile unui animal cuprins de turbare.

Problema unei lighioane cuprinse cu rabie este că, până în momentul în care își dă ultima suflare, face mult, foarte mult rău în jur. Tocmai de aceea, în orice comunitate, cei turbați sunt uciși. Fizic sau metaforic. (Politic, dacă vorbim de Dragnea.) Într-o societate cât de cât normală, și aici nu mai spun doar de Europa, dar nici în Gabon sau Burkina Faso, nu au loc evenimente precum cele din România. Decesul politic al lui Dragnea va avea loc oricum, mai devreme sau mai târziu. Dar trebuie ținut cont că, cu cât va avea loc mai târziu, cu atât mai mult rău va face României. Nu că-i va turba și pe alții din jur, dar răul se va propaga tot mai mult, iar țara va fi trasă tot mai mult înapoi. Și tocmai de aceea, Dragnea trebuie oprit cât mai repede.

Și-o să dau și câteva exemple care să confirme starea liderului PSD. De exemplu, zilele trecute spunea că, știe el, președintele Iohannis a intervenit la judecători pentru condamnarea sa. O declarație de o asemenea iresponsabilitate făcută de un om cu poziția sa în stat ar avea mari repercusiuni oriunde în lume. Ori aduci dovezi în acest sens, ori te duci acasă, eventual într-o clinică care tratează boli speciale. În România, nu se întâmplă nimic.

Fiindcă România devine pe zi ce trece o țară tot mai specială. Știe cineva vreo țară, inclusiv printre cele bananiere, în care un lider politic fiind condamnat modifică legile astfel încât fapta comisă de el să fie dezincriminată? Fiindcă, da, Dragnea a furat de la copiii orfani și a dat la partid. Mă întreb, dacă Dragnea ucidea pe cineva, era dezincriminată și crima? Că în „turbarea” sa nu-l mai interesează absolut nimic o dovedește și faptul că acum face presiuni pe guvern să adopte o ordonanță privind amnistia și grațierea. Tot pentru propria sa persoană. Că Europa e tot mai departe nu mai contează. Că trebuie să ne luăm adio de la Spațiul Schengen iar îi lasă pe mulți rece. E adevărat și faptul că pe cei mai mulți votanți ai PSD nu prea îi interesează drumurile spre Europa, cum li se fâlfâie și de autostrăzi, școli, spitale etc. Și asta fiindcă singurul drum care îi preocupă este cel spre birtul satului sau de cartier.

De ce s-a ajuns aici? În primul rând, din cauza lașității celor din PSD. Credeți că nu sunt numeroși oamenii din partid care realizează că drumul pe care îi trage Dragnea duce direct într-o prăpastie? Sunt, dar le este frică s-o spună public. E drept, unii au făcut acest lucru (în Timiș chiar un vicepreședinte al organizației județene, Sabin Bociu), dar imediat sunt marginalizați. Da, în discuții private, cei precum Bociu sunt lăudați, dar până acolo merge tot curajul. În al doilea rând, avem de-a face cu istorica blazare mioritică a românului. Vedem că lucrurile sunt pe zi ce trece mai tragice (e drept, mai sunt și spălații pe creier de antene și rtv-uri, care nu înțeleg oricum nimic mai departe de burțile lor), dar nu facem nimic. Așteptăm precum ciobanul mioritic să ne vină finalul. Or, repet, cu cât Dragnea nu e oprit mai repede, cu atât va face mai mult rău înainte de-a dispărea. Politic, evident. Sau, dacă tot am pornit de la rabie, ca niște săteni lași dintr-un sat care știu că printre ei umblă un câine turbat, dar nimeni nu scoate arma să împuște fiara, așteptând ca aceasta să-și dea singură duhul. Dar până când acest lucru se va întâmpla, turbarea se va extinde tot mai mult în acel sat.