Fotbalul alb-violet, Nicolae Robu și ratările-i colosale

FOTBAL NU. Și poate că nu ar fi normal să i-o imputăm asta primarului Nicolae Robu, dacă omul nu s-ar fi lăudat cu ce va face el în acest domeniu. Dacă am o mare frustrare cu fotbalul timișorean, știți care e? Că nu vom afla niciodată cât de competent ar fi fost managementul lui Nicolae Robu la ACS Poli, dacă Curtea de Conturi l-ar fi lăsat pe edil să pompeze bani în fotbal. Ar fi dus primarul liberal pe Poli a sa pe noi culmi de civilizație și progres, cum s-a lăudat? Sau am fi sfârșit într-o mediocritate jenantă în partea a doua a clasamentului ligii întâi la fotbal, sub alte echipe cu investiții publice mult mai puțin consistente? Poate că și dumnealui se bucură că noi, timișorenii, nu vom mai afla asta niciodată, dar asta este o simplă speculație.

INFRASTRUCTURĂ NU. De când a fost ales administrator al urbei, citesc an de an cum Nicolae Robu face stadion de rugby pe CFR. Nu l-a obligat nimeni să zică asta știind că nu se poate, treaba fiind complicată cu Ministerul Transporturilor. Prin urmare, eu, cetățean naiv (dar nu infantil) al urbei și alegător o dată la patru ani, m-am îmbujorat de atâta fericire. Apoi a venit promisiunea că stadionul de rugby din Ronaț va fi cosmetizat. Era bine, dar ca pasionat de fotbal nu aveam prea mult de câștigat din asta. Plus că la acel moment n-am înțeles de ce să mai cosmetizezi ceva dacă ai promis că faci din CFR o bijuterie de stadion. A mai trecut ceva vreme și ideile s-au învârtit în capul primarului mai ceva ca automobilele în turbogirație. Una mai bună ne-a ajuns la ureche: complex nou în Buziașului, tot pentru rugby, dar, fiind un stadion de 15.000 de locuri, lejer se putea juca și fotbal acolo în următoarea sută de ani, până ne făcea Republica Dragnea altceva.

Deși m-am bucurat că ne face domnul Robu lucruri bune și frumoase, tot m-am întrebat de ce ar trebui stadion nou de rugby în Buziașului dacă dumnealui a promis stadion CFR în Blașcovici și cosmetizare în Ronaț, tot pentru rugby. Dar ideile au continuat să se învârtă în capul primarului și zilele trecute aud că stadionul „Gheorghe Rășcanu” din Ronaț va fi din nou propus pentru reabilitare. Pentru rugby, bineînțeles. Și iarăși întrebările mă năpădeau. De ce ar trebui să avem trei arene pentru rugby, „Rășcanu”, CFR și în Buziașului, sau de ce primarul promite aiurea și nu le mai face apoi?

INFRASTRUCTURA INDOOR NU. Sala de sport la la Poli II nu se mai termină, deși e începută de nici nu mai știu când. A uitat Nicolae Robu de când nu mai e rector la Politehnică, acuș își termină și Viorel Șerban mandatele în fruntea UPT, și noi ciulim urechile la promisiunile Bucureștiului cu sala de 16.000 de locuri în Giroc. Bazine? Sunt ca și gata, zice omul, dar n-am văzut nici măcar fundația la vreunul cum arată. Revenind la stadioane, arenă magistrală de 42.000 de locuri nu vrea guvernul să ne facă. Dar de ce noi, oraș mare ca Timișoara, nu putem face un stadion de 15.000 de locuri, acel stadion de 15.000 de locuri cu care tot suntem amăgiți? În doi ani, fără prea multă vorbă. Nu anunțat deja gata făcut în culegerile de realizări electorale ale edilului liberal, fără ca măcar un buldozer să niveleze terenul din Ciarda, unde ar urma să se aștearnă povestea. În curs de desființare, ACS Poli joacă pe Electrica, baza unei societăți a primăriei. Putea fi măcar acolo ceva cochet.

ISTORIE NU. Poate că mulți vor considera că în zilele noastre nu mai contează palmaresul și istoria, culorile și trofeele, că toate acestea le au în suflete fanii care cântă în tribune. Și să fie așa, m-aș aștepta de la Primăria Timișoara să încerce să securizeze actele cu istoria alb-violetă. Poate că odată va conta și acest lucru. Luate de la societatea falimentară a lui Marian Iancu prin înțelegerea cu un administrator judiciar, palmaresul lui Poli a ajuns „împrumutat” clubului ACS Poli, fostul Recaș, vor spune mulți și ironiile ar putea continua. Dar ACS Poli e pe ducă, ce se va întâmpla după? Nu trecutul imediat ar trebui să ne intereseze, ci viitorul îndepărtat. Vedem săptămână de săptămână că adevărata Poli nu e nici aia, nici aialaltă. Între două meciuri numărăm 100 de oameni până la 1.000, la fel și la Ripi.

Unde sunt ceilalți până la 30.000? Încă mai sper că o Poli se va ridica profesionist (nu numai emoțional) și în Timișoara. Nu s-a putut prin bani publici, poate se va întâmpla în proiecte private, dar profesional și cu obiective înalte, nu abureli fără patroni, fără bani și fără rezultate. Pentru acel moment n-ar fi rău ca Timișoara să recupereze definitiv și să încuie palmaresul lui Poli într-un dulap pe CD Loga, dacă nu la Casa Politehnicii, pe Regele Ferdinand. Măcar atâta să facă actuala administrație pentru fotbalul alb-violet.