Să strângem semnături pentru legea bunului simț

Ni se cere semnătura pentru o nouă campanie legislativă. „Fără penali” s-a încheiat prin munca celor de la USR. Inițiativa lor de modificare a Constituției și-a consumat partea cea mai frumoasă, acea poveste în care inițiatorul politic interacționează cu omul de rând. Simți implicarea, aduni informații despre cât de neliniștit și frustrat e cetățeanul pentru ce se întâmplă în România pesedistă și neo-uselistă, dar totul se va înfunda în fața aleșilor neamului. Aleșii neamului pesedist vor spune NU, iar de inițiativa USR se va alege praful și puțin câștig de imagine pentru cel mai nou partid ce a trecut pragul Parlamentului României. Pentru ce vor spune NU? Pentru ca indivizii cu probleme penale să fie nu opriți constituțional într-o ascesiune nemeritată în politică și pentru demnitățile statului. La urma urmelor e nedrept, ar spune Curtea Constituțională a PSD. Toate păturile sociale și oarecum profesionale trebuie reprezentate în parlament, deci și hoții.

Da, fără îndoială că inițiativa bună a celor de la USR conține și o strategie de imagine, dincolo de ținerea în priză a populației în lupta cu tâlharii. Dar ce nu este strategie în politică, astfel că USR, Mișcarea România Împreună a lui Dacian Cioloș și alte câteva zeci de organizații au pornit o nouă campanie, cea pentru oameni noi în politică. Pe scurt, ce propun acestea: alegeri în două tururi pentru primari, vot preferențial pe liste de partid, dublarea numarului de parlamentari pentru Diasporă, vot al românilor din afara României la orice secție de votare, contabilizat pentru județul în care domicilia în țară, eliminarea pragurilor electorale la locale și europarlamentare, reducerea numărului de semnături pentru participarea in alegeri.

N-am să mă întreb aiurea de ce-și doresc USR, mișcarea lui Cioloș, aceste chestiuni. Mă voi întreba de ce trebuie cerute într-o astfel de procedură, prin presiunea publică, niște lucruri ce conțin atât de mult bun simț? De ce trebuie să adun sute de mii de semnături să propun Legislativului un proiect de lege, când de bună credință poți face asta prin inițativa unui grup parlamentar și votat cu bucurie de aleșii neamului? Cât de mizerabilă poate fi cea mai mare parte a clasei politice dacă niște lucruri de bun simț trebuie trecute cu forcepsul prin parlament, iar șansele să găsești acel bun simț la celălalt capăt al procedurii sunt minime, ca să nu zic nule?

Nu vorbim de doctrine aici. Nu se aduce în discuție o abordare diferită din punct de vedere fiscal, de pe urma căreia social-democrații să reacționeze ca și cum s-ar împotrivi unei inițiative liberale, nu, nu este vorba despre așa ceva, ci de promovarea a mult bun simț, iar acest lucru este perceput la vârful PSD ca un atac la baionetă al opoziției sau al societății civile. Oameni buni, ăstora dacă le ceri să cinstească pe tată-su și pe maică-sa îți vor râde în nas și-ți vor zice că știu ei cum le este bine să trăiască pe pământ. Dacă le ceri să facă o lege în care să zică să nu ucidă prin tot felul de complicități criminale, să nu mintă, să nu fure, mai ales să nu fure, să nu ridice mărturie mincinoasă sau să nu râvnească la bunul aproapelui lor nu vor vedea nimic sfânt în asta, nimic de o etică și-o estetică primordiale. Vor vedea numai Soros, unchiul lui Cioloș, lovituri de stat, nicidecum niște porunci ale Domnului. Bine că jură pe Biblie o dată la patru ani.