Timișoara are nevoie de un campus sportiv. Nu de „polivalenta lui Dobra” sau „stadionul lui Robu”

Ceea ce părea să fie pacea de la Timișoara pentru infrastructură sportivă s-a dovedit în cele din urmă doar o propunere de negociere formulată cu tâlc de primarul Nicolae Robu (PNL), deși în spațiu public formula de înțelegere pentru ridicarea noului stadion și a sălii polivalente de 16.000 de locuri arăta, suprinzător, că în mințile lor de politicieni a mai rămas ceva bun și rațional. Se făcea că în în legislativul local edilul liberal bate palma cu grupul PSD de consilieri în felul următor. Că PSD acceptă să susțină la Compania Națională de Investiții, finanțatorul sălii polivalente, locația de lângă stadionul „Dan Păltinișanu”, iar la schimb liberalii nu se vor opune ca CJT să construiască cândva, cine știe când, noua arenă a Timișoarei pe actuala locație a bătrânului stadion.

Totul părea logic și înspre binele timișorenilor, iar politicienii PSD de la consiliul județean și cei liberali de la primărie ar fi renunțat la orgolii și derapajele lor cu sala construită la Giroc și cu noul stadion ridicat într-o altă locație. Ambele propuneri veneau parcă din noaptea minții. Pe de o parte, ridicarea sălii la Giroc destrăma visul de a avea vreodată un campus sportiv compact în zona actualului „Dan Păltinișanu”. De ce să nu aduni timișoreanul într-un mall sportiv de asemenea dimensiuni, să aduci în weekenduri familiile la stadion, să vadă un meci, să ia masa în zonă, să bea o bere la o terasă și apoi să arunce o privire alături la un meci de baschet, de handbal sau de volei?

De ce? Pentru că sala dacă e făcută cu bani de la guvern, dar pe locația primăriei, atunci sigur și-o va asuma primarul Robu în campanie, gândeau „dușmanii” politici. La fel și cu stadionul. Dacă e făcut pe actuala locație, proprietate a CJT, cu bani de la guvernul PSD, atunci liberalul Robu e ca și cum ar fi dat din mână marea sa promisiuni electorală ca ctitor de măreață arenă sportivă, 40.000 de locuri, cea mai mare după București. Delirul a mers până acolo încât argumentul primarului cu ridicarea unui stadion pe altă locație, tot în zonă, dar pe un teren al primăriei, era că „Dan Păltinișanu” cel vechi să devină muzeu. Păi „muzeu” e acum și nu mai vine lumea nici dacă se mai joacă pe el. Ce să faci cu un muzeu pe o asemenea suprafață, când legendare stadioane în Europa au fost dărâmate? Să faci în ciuda ăluilalt, asta să faci.

Revin la aparența unui frumos consens între PNL și PSD la Timișoara în problema unui complex sportiv. Sala polivalentă să fie făcută lângă stadion, iar noua arenă pe locația celei vechi. Cât se poate de logic. Dar bucuria timișoreanului n-a durat 24 de ore. Gâlceava a reapărut când cei de la PSD au simțit iz de șantaj din partea primarului Robu. Cel care a propus cu o „eleganță” pahidermică ca, la schimb cu acceptarea de către PSD a locație propuse de primărie pentru sala polivalentă, aleșii liberali din CJT să nu se opună la vot propunerii ca stadionul nou să se ridice pe actualul ”Dan Păltinișanu”. „Ahaaaa, deci ne șantajează!”, păreau să zică pesediștii.

Da, și? Adică primarul n-are voie să-și folosească, la urma urmelor, singura pârghie care o mai are la îndemână, votul în consilii, dar PSD poate dispune, fără nicio logică urbanistică, de banii gestionați de guvern în numele cetățeanului? Ăsta nu e șantaj? Căci acolo sunt și banii timișorenilor, iar faptul că astăzi sunt cei de la PSD la putere n-ar trebui să le dea dreptul să gândească în termeni de un an, doi sau cinci, urmărind interesul electoral împlinit sau neîmplinit prin votul alegătorilor. Lucrurile astea se fac pentru 50 de ani, iar atunci prea puțini vor mai ști de ambițiile primarului Nicolae Robu, de strategiile subalternilor faraonului Dragnea și de supunerea necondiționată a președintelui CJ Timiș, Călin Dobra.