De la „dușmanii poporului” ai lui Ceaușescu la „trădătorii” Vasilicăi Dăncilă

Și a mai trecut un 1 Decembrie! De această dată, chiar Centenar. Dincolo de festivismele demne de Cântarea României, fasole și cârnați, grohăieli patriotarde, câteva huiduieli pentru PSD-ALDE și aplauze în contul președintelui Iohannis, am mai reținut două aspecte în aceste zile. În primul rând amplificarea discursului antieuropean la care au recurs tot mai mulți lideri ai actualei puteri, campion absolut fiind din nou strategul economic al PSD și sfătuitorul cuplului Dragnea-Dăncilă, Darius Vâlcov. Individul condamnat la opt ani de închisoare pentru fapte de corupție a avut iar o ieșire la limita paranoicului, cu povești conspirative despre o Europă machiavelică a cărei principală misiune este ruinarea măreței Românii. Evident, totul sub privirile admirative ale celor de la Antena 3.

Dincolo de acest mesaj, un altul a fost utilizat până la epuizare de aceeași lideri dar și de propagandiștii actualei puteri. Este vorba de „trădătorii” români din Parlamentul European care au votat deja celebra rezoluția din 13 noiembrie. Inclusiv în discursurile de 1 decembrie sau la ședințele de guvern, premierul Viorica Dăncilă nu s-a abținut să nu vorbească de „trădătorii” de la Bruxelles. „Pentru mine a fost un lucru care m-a dezamăgit şi m-a întristat. Este de neînţeles, nimic nu poate justifica când români atacă România”, a glăsuit de 1 decembrie demna urmașă pe linie academică a Elenei Ceaușescu. De altfel, acest discurs în mod cert este pe „punctaj” pentru alcătuirea listelor la alegerile europarlamentare, fiindcă la el s-au abonat mai toți PSD-iștii, cei din ALDE și nu în ultimul rând vajnica eurodeputată din Timișoara, Maria Grapini. (Care ar mai vrea o tură la Bruxelles, dar cum partidul ei n-are nici 0,0001% slugărește la greu PSD-ul.).

Nu mai vorbesc de televiziunile de casă ale grupului infracțional aflat la putere, Antena 3 și RTV, care au combătut această problemă mai ceva ca Scânteia în anii 50 și doar îndemnuri pentru condamnarea la moarte a „dușmanilor poporului” au mai lipsit. Dincolo de faptul că rezoluția PE, dar și MCV-ul Comisiei Europne nu viza România, ci trecătoarea guvernare, nu poți să nu observi la liderii PSD reflexele venite din ceaușism în sugestivul slogan: „Dai în mine, dai în tine /, dai în fabrici și uzine /, Dai în școli, laboratoare /, dai în clasa muncitoare”. Oamenii ăștia, de unii singuri, se confundă cu România.

Pe aceeași logică de fier forjat, în perioada comunistă toți liderii Diasporei care sesizau cancelariile occidentale despre încălcarea drepturilor omului din România erau „trădători” și „dușmani ai poporului”. Fie că s-au numit Regele Mihai, Ion Rațiu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca și mulți alții. Unii au făcut-o sacrificându-și chiar viața cum au fost Noel Bernard și Emil Georgescu de la Europa Liberă, omorâți foarte probabil de Securitate. Nu mai vorbesc de Monica Lovinescu, bătută cu bestialitate de securiștii care au lăsat-o într-o baltă de sânge. Au meritat-o, fiindcă au vorbit de rău România, ar fi în logica de azi a Vasilicăi Dăncilă, Mariei Grapini, Antenei 3 și celelalte cozi de topor. Dar, spre ghinionul lor, așa cum România n-a însemnat Nicolae Ceaușescu, nici acum România nu e același lucru cu banda de borfași ajunsă vremelnic la putere. Și al cărei unic proiect de țară pare a fi golirea pușcăriilor. Și eventual umplerea lor cu „trădătorii” de la Bruxelles.