Români, treziți-vă, suntem pe cont propriu!

Dacă vă plac filmele western, sigur vă amintiți scena aia în care Dragnea și ai lui vin din preerie pe cai, cu eșarfele trase pe față și atacă un tren cu vagon de poștă. Pesediști fiind, atacatorii lichidează paza U.S. Postal Service și dau iama în cuferele cu bani cam ca Vâlcov în bugetul României. Toate poveștile bune se termină prost în prima fază pentru cei nevinovați. Banii ăia nu mai ajung la angajații căii ferate pentru salarii sau cine mai știe pentru ce companii, mor oameni cu frica lui Dumnezeu, iar pesediștii cu eșarfe pe față scapă de fiecare dată cu prada. Dacă are jurisdicție, mai apare vreun șerif prin zonă, dar filmul trebuie să fie tare prost ca totul să se termine cu bine prin intervenția formală a Cotroceniului. De abia spre final, după ce intervine armata americană de la cel mai apropiat fort, atunci Dragnea și ai lui sunt prinși și duși la răcoare. E adevărat, pe atunci mergea mai repede ca acum. O rapidă judecată și nelegiuitul atârna rapid în ștreang. Povestea se termina cu bine.

Astăzi e mult mai complicat în principal pentru că nu avem armată americană. Avem concetățeni care s-ar face părtași la rapt pentru un pumn de mărunțiș, avem o opinie publică degrabă ignorată de bandiți, apoi avem un șerif la Cotroceni ce nu e băgat în seamă de-ai lui Dragnea și nu avem deloc armată americană. Cei ce ar trebui să joace rolul Yankee stau pe un munte de birocrație tocmai la Bruxelles și Strasbourg, poate la Veneția prin vreo comisie de profil și te mai miri unde. De acolo, când Dragnea și „călăreții” din Parlamentul României dau câte o spargere la democrație și sistemul judiciar, vin și cu maximă indignare își exprimă dezacordul cu cele făcute de „partenerii” din România. Cuvintele tăioase sunt meșteșugit îmbinate cu texte care ne amintesc câți pași înainte am făcut noi pe calea stabilității statului de drept, dar mesajul nu cuprinde un neaoș „ba pe-a mă-tii!”, cum ar trebui.

Mesajul ca mesajul, dar armata europeană de birocrați a fost atât de proastă atunci când și-a băgat mortul în casă odată cu aderarea României, Bulgariei, Ungariei și a altora încât nu a prevăzut ce are de făcut atunci când bandiții de la PSD, de exemplu, sparg un tren cu poșta UE. Bun, ne ceartă vreo trei ani. Apoi trimit Comisia de la Veneția care își arată stupoarea, dar nu zice nimeni cum devine stupoarea asta operațională în scopul bun de a readuce România pe calea corectă. În cele din urmă, când nu mai e loc cu frumosul, se lansează amenințarea cu declanșarea „nuclearei”.

Ai zice că urmează ceva devastator, călăreți ai dreptății coboară din trenuri la în Videle de Teleorman și caută pesediștii cu eșarfele la gură. Credeți? Da de unde! „Nucleara” e tot un fâs, căci ei nu au prevăzut unealta cu care să bați la fund pe ăla de-i dă foc parchetului din sufragerie, că n-are chef să meargă la muncă să-și cumpere lemne. „Nucleara” e activarea articolului 7, adică am putea fi dați afară din Uniune, dar numai dacă toți membrii sunt de acord. Rahat. Dacă nu e de acord Ungaria, Polonia, Italia și alte țări în care trenurile democrației sunt atacate ca-n România nu se întâmplă nimic, pe motiv de veto. Bandiții știu asta și ne râd în nas în timp ce apasă pe trăgaciul pistolului ținut la tâmpla unui popor. Iar ca să vedeți ipocrizie, uitați-vă la familiile politice europene să vedeți dacă la Bruxelles e potera sau un fel de gașcă complice la mânăriile lui Dragnea și Tăriceanu.

OK, urinezi semeț pe „nucleară”, dar partidelor ăstora atât le-a mai rămas din rădăcinile ce-i leagă de comunitatea europeană de bun simț: apartenența la o familie politică. Fără această legitimare sunt pe nicăieri. Nu că ar muri din asta, dar de durut îi doare. Ce fac socialiștii lui Timmermans cu colegii din România ce nu-și mai dau cagulele de pe cap nici măcar noaptea, când nu-i vede nimeni? Păi nu fac nimic. Ce fac popularii, cea mai mare familie, când UDMR votează pentru nenorocirea României, în timp ce alt membru, PNL-ul, se împotrivește? Ce face Guy Verhofstadt, liderul ALDE european? Păi ce să facă? Face ce face și Timmermans. Se indignează incredibil de tare, se înfurie chiar, înroșește tot, i se umflă venele la tâmple, apoi își bea cafeluța și-i trece. Hai, socialistul tot socialist rămâne oricunde ar fi, dar liberalul a zis că așa nu se mai poate, ba cu Kovesi, ba cu legile justiției. Aveau chiar partid, USR-ul, care să înlocuiască ALDE România, să nu piardă la aritmetica politică de după alegerile europarlamentare, și tot nimic. Clar, suntem pe cont propriu, oameni buni de la orașe și sate! Crimeea e aproape.