De ce tot insistă Nicolae Robu să ne convingă că nu e om de echipă

„Diferenţa este uriaşă, dintre cine mă votează pe mine şi cine votează PNL.”, a declarat din nou, vineri, preşedintele PNL Timiş, Nicole Robu, într-o conferinţă de presă. Şi este pentru a n-şpea oară în ultimul timp în care Robu ne spune că, potrivit tuturor sondajelor pe care le are, scorul lui este dublu faţă de al partidului pe care-l păstoreşte în Timiş. Ce vrea să transmită Robu cu aceste declaraţii, de fapt? Că e mult prea bun pentru un partid atât de mic? Că e o locomotivă de secolul XXI care are în spate nişte vagoane răblăgite de început de secol XX? În fapt acesta e mesajul pe care vrea să-l înţelegem.

Dar dacă oamenii înţeleg altceva? Şi anume că el nu poate juca în echipa PNL? Că nu poate face peformanţă organizaţională, ci numai individual. De altfel, şi la primărie, Robu nu spune niciodată „noi”, ci doar „eu, Robu” am făcut şi am dres. De unul singur. Acelaşi lucru îl face şi la partid. El e mare, faimos, electoratul are încredere în el, dar mare păcat că are o echipă de rahat turcesc în spate. Care nu se poate ridica nici măcar la jumătatea valorii sale. Dar a cui e vina? A echipei în sine sau a căpitanului, antrenorului echipei?

Că tot vorbeşte mult de fotbal, aţi auzit vreodată un antrenor să spună. „Eu sunt foarte valoros, dar am o echipă de gloabe şi nu pot face nimic cu ea.”? Dar un căpitan de echipă să spună: „Eu fac dublu cât toţi fraierii din jurul meu.”? Nici Messi nu face aşa ceva. Şi asta fiindcă e vorba de perfomanţa echipei nu a antrenorului sau căpitanului. Poţi fi Mourinho că dacă echipa nu joacă eşti rejectat. Şi poate veni un necunoscut într-ale antrenoratului precum Solskjaer şi echipa să meargă.

Şi atunci cum e mai bine pentru PNL Timiş? Cu un antrenor extrem de „valoros” precum Robu, dar echipa să nu joace, sau unul mai modest care să facă performanţă cu aceeaşi echipă? Şi, repet, lucrez aici cu declaraţiile clientului Robu. Iar un alt lucru care mi se pare nelalocul lui este faptul că liberalii nu se revoltă şi oficial vizavi de astfel de declaraţii, prin care Robu doar proşti nu-i face. E adevărat, pe la colţuri sunt foarte nemulţumiţi, dar în cadru oficial tac din gură.

Şi totuşi, de ce insistă Robu cu aceste declaraţii jignitoare la adresa colegilor de partid? În primul rând e aceeaşi inerţie narcisistă, deja bine cunoscută, şi de care nu-l mai poţi dezbăra. Asta ar fi una. Şi ar mai fi un motiv. Robu parcă îşi pregăteşte de pe acum un nou eşec la alegerile europarlamentare. El deja ne spune că echipa e slabă şi n-are nicio şansă. Şi asta în condiţiile în care vechiul principal adversar, PSD, e varză. Şi la nivel naţional şi judeţean. Mai multe sondaje de opinie arată că în Transilvania şi Banat, PSD este abia pe locul IV, după PNL, Alianţa USR-PLUS şi UDMR. În Timiş, în pofida unei dezintegrări accentuate, PSD Timiş are însă şanse mari de reuşită. Şi asta fiindcă “antrenorul” PNL nu dă doi bani pentru propria echipă. Şi atunci nu mai bine îl schimbi pe Mourniho-Robu cu un Solskjaer din filială? Fiindcă şi politica, precum fotbalul, este o chestiune de echipă.

P.S. Că Robu nu este om de echipă o demonstrează şi celebrele sale meciuri de fotbal, în care el joacă singur pe teren.