„Tovarăşul de drum” Tudorel Toader

Imediat după ce au luat puterea, pentru a primi o oarecare recunoaştere externă, comuniştii şi-au luat ca aliaţi câţiva oameni din partidele istorice. S-au folosit de ei cât s-au folosit, iar apoi i-au rejectat ca pe nişte măsele stricate. „Maurul şi-a făcut datoria, maurul poate să plece”. Această teză a seducerii şi abandonării venea însă de la Lenin, iar bolşevicii români nu aveau cum s-o rateze. Ca o coincidenţă cu rândurile de faţă, poate cel mai cunoscut „tovarăş de drum” al comuniştilor români a fost Guţă Tătărăscu, extrem de mult asemănat cu „liberalul roşu” al zilelor noastre, Călin Popescu Tăriceanu.

Ca fost mare activist comunist, Tudorel Toader nu avea cum să nu cunoască conceptul „tovarăşului de drum”. A acceptat însă să intre la remorca PSD-ului, urmaşul PCR, fiind propus de amintitul Tăriceanu.Universitar fiind, era „tovarăşul de drum” ideal pentru PSD. Ce a făcut se ştie, dincolo de „auto(i)evaluarea” făcută zilele trecute. Comportându-se ca un slugoi al grupului infracţional care a capturat puterea, a blocat totalmente lupta împotriva corupţiei. A îndepărtat România de Europa şi Spaţiul Schengen, încălcând grosolan MCV şi recomandările Comisiei Europene. A dat liber pe străzi la peste 14.000 de infractori (niciodată n-a vorbit despre victime, ci numai despre infractori, pe care i-a apărat tot timpul). A scos în stradă la proteste sute de mii de români. A înfiinţat acea secţie specială de investigare a magistrarilor cu rol clar de măciucă politică, punându-şi şi febleţea în fruntea ei, o procuroare stalinistă. S-a descalificat profesional şi moral, prin demiterea Laurei Codruţa Kovesi, cea care foarte probabil va ajunge procuror-şef european. Studenţii de la Universitatea din Iaşi, unde este rector suspendat, îl contestă din răsputeri (ca de altfel şi studenţii altor facultăţi de Drept). Cu câteva excepţii, e contestat de mai toţi magistraţii din România. Singurii care îl mai apără sunt infractorii, borfaşii şi cei de la Antena 3.

Fiindcă, da, nici PSD nu mai dă o ceapă degerată pe el, iar miercuri, la votarea moţiunii simple, i-au transmis clar acest lucru. Precum înaintaşii lor comunişti, cei din PSD l-au folosit pe Toader pe post de „tovarăş de drum”, iar acum vreau să scape de el. Cu o zi înainte, marele „geniu” al dreptului românesc a fost umilit de personaje bizare precum Rădulescu „Mitralieră” sau Florin Iordache. Dar Tudorel n-are nici cel mai mic respect de sine şi nu demisionează. Chelia lui rezistă la toate flegmele virtuale primite de peste tot. Şi cele mai nenorocite slugi, atunci când stăpânii îşi bat joc de ele şi le umilesc, pleacă. Lacheul Toader, nu. La un moment dat va pleca şi va intra în istorie ca una dintre cele mai sinistre figuri ale justiţiei române. Poate mai sinistră decât Rodica Stănoiu.

Şi încă ceva despre acest individ de-o rarisimă mizerie morală, fiindcă informaţia e mai nouă şi nu prea s-a scris despre ea. Înainte de 1989, tovarăşul Toader nu era doar o mare goangă comunistă, ci şi un procuror stalinist. Printre rechizitoriile celui care azi se dă un mare apărător al drepturilor omului, a fost unul în care a cerut închisoare pentru un om care a vândut un viţel. Pentru a pune ceva pe masa copiilor. Inclusiv judecătorii comunişti ai acelor vremuri l-au trimis cu acest caz la plimbare, refuzând să-l bage la închisoare pe acel om. Aceasta e faţa pe cât de adevărată, pe atât de hidoasă a acestui sinistru ipocrit numit Tudorel Toader.