Mulțumiri din suflet „Statului Paralel”

Nu știu cum să mulțumesc mai sincer și mai recunoscător instituției numite „Statul Paralel” pentru aceste clipe minunate. Știu, se pune întrebarea: „Este frumos să te bucuri de necazul altuia?”. Poți să ridici steagul tricolor în semn de mare patriotism după vestea cea mare, poți claxona în trafic solidarizând cu concetățenii tăi pentru încarcerarea unui astfel de lider politic. Da, poți. Da, e foarte frumos să faci așa ceva. Simți că trăiești fie și în păcat, dar trăiești. Lui Liviu Dragnea i-a părut vreo clipă rău că mi-a făcut mie rău? Că în loc să-mi văd de treabă într-o țară normală, europeană, am ieșit vară-iarnă să protestez pentru ce vrea să facă cu gașca lui? N-a avut nicio jenă. L-a durut în fund de mine, de tine și de toți cei care nu voiam să părăsim Uniunea Europeană pentru mofturile lui.

I-a părut rău camarilei lui Dragnea că ne-a umilit cu răspunsuri „Pentru că putem” la întrebarea de ce face aceste mizerii? N-au avut nicio remușcare, așa că de ce aș avea eu finețuri din astea morale? Că sunt mai bun ca ei? Uite că îmi iau astăzi pauză de la a fi mai bun ca ei și mă bucur. Mă bucur exact cum m-am bucurat de condamnarea lui Adrian Năstase, de condamnarea lui Dan Voiculescu și cum m-aș fi bucurat, dar n-a mai fost cazul, de ducerea la îndeplinire a unor sentințe pentru Elena Udrea, Sebastian Ghiță sau Alina Bica.

Unii spun că Liviu Dragnea nu e genul de om care să stea în pușcărie. Ce-o să facă? Își va trage un glonte în prepuț înainte ca duba poliției să-l ridice de acasă? Nu, sunt lași și pentru un astfel de gest extrem. Poate că în alte condiții politice, un Liviu Dragnea ar fi găsit variante prin Curtea Constituțională pentru a anula sentința din completul de trei judecători de la Înalta Curte și astfel să scape de temniță pentru sentința dată de completul de cinci. Și-așa să fi fost, bucuria de a-l vedea pe Liviu Dragnea la poza de grup a deținuților la Rahova e sublimă. O oră să-l vezi pe președintele PSD, al doilea președinte al PSD, băgat la răcoare și tot merită să trăiești cu nesaț astfel de momente.

Îi poate da drumul după o zi, două, o săptămâna… Dragnea este un om mort din punct de vedere politic. Satisfacția să constați că România are anticorpi pentru astfel de „viruși” este reconfortantă. Iar pentru asta trebuie să mulțumim „Statului Paralel” în ansamblu, judecătorilor „Statului Paralel”, procurorilor „Statului Paralel”, românilor onești din „Statul Paralel”, protestatarilor din „Statul Paralel”, nepoți, nepoate, fii și fiice ale lui George Soros, artiști, societate civilă afiliată „Statului Paralel”, tuturor ce au pus umărul la extirparea unui astfel de cancer din clasa politică. Dau o bere. Oare „Statul Paralel” bea de bucurie?