Ce preț plătim să salvăm țara?

Tot aud în spațiul public cum opoziția se face că vrea să preia guvernarea de la PSD. Că PNL și USR își urmăresc interesele și calculele lor politice, în loc să aibă în vedere interesele noastre, ale poporului asuprit și fleșcăit, obosit chiar, de felul ăsta în care a fost guvernat de Sorin Grindeanu, Tudose sau Dăncilă, de Liviu Dragnea, de acest grup social-democrat organizat ce a guvernat România după 2016, la urma urmelor. Nimic fals până acum. N-am nicio îndoială că PNL și USR simulează dorința arzătoare de a veni la guvernare. Am și scris că opoziția trebuie să adulmece bine pericolul și să accepte după o bună chibzuință riscurile venirii acum la guvernare. Prin așa ceva a trecut și Dacian Cioloș când a guvernat sub majoritate parlamentară PSD. Nimeni n-a mai ținut cont de asta, că PSD avea un vicepremier și că Dragnea regla trebile parlamentare în România, ci s-a știut că tehnocrații lui Cioloș au venit și n-au făcut nimic, nici măcar să fure, ceea ce a și făcut diferența față de PSD.

Prin urmare, nu e nimic neobișnuit și neadevărat să spui că PNL și USR se feresc de o guvernare de un an. În discuție este dacă interesul lor nu este cumva și al nostru. De ce, ferindu-se de guvernare, liberalii și useriștii și-ar urmări doar interesele lor? Am tot zis până acum că rămânearea lor departe de guvernare ar folosi mult și nouă, celor care peste un an sperăm să vină pentru măcar patru ani în administrarea țării și să repare lucrurile stricate de PSD, plus o reconstrucție temeinică, dacă se mai poate. E ca la poker, dacă vreți. Trebuie să îți joci bine cartea. Dacă rămâi deoparte poți pierde electoratul atras mai recent, dezamăgit de PSD, și oarecum atras de jumătatea cealaltă. Dacă intri la guvernare, poți dezamăgi electoratul vechi, care ar vrea totul sau nimic, nu jumătăți de măsură care ți-ar compromite apoi „totul”.

Socotelile pentru moțiunea de cenzură sunt foarte optimiste în gura unor politicieni. Nu cred că este chiar așa. Se va ajunge, poate, într-o capcană a absenteismului de campanie și, iată, are și opoziția scuza că nu a trecut la guvernare înainte de prezidențiale. Dar să ne imaginăm că trece moțiunea și Guvernul Dăncilă va pica odată cu PSD-ul într-un vid de autoritate și organizare. Cei care cer hotărât schimbarea guvernării cu una PNL-USR au dreptate într-o singură privință: limitarea daunelor greu de reparat pe termen scurt ale unui PSD pus pe dat foc la țară. Și-au pus pe nouă ani doi judecători la Curtea Constituțională, și-au pus avocat al poporului în formula cu ALDE, dar toate aceste numiri sunt niște „cocoașe” ce vor fi duse în spate de viitoarele guverne, majorități parlamentare și, finalmente, de noi, alegătorii.

Dacă ajungi la guvernare cu riscul erodării până în toamna lui 2020, măcar să salvezi țara de acea secție specială pentru infracțiunile din justiție, un Gestapo înființat de PSD pentru a demobiliza magistrații în lupta anticorupție. Apoi, poți pune cu bună credință un procuror șef la DNA, la Parchetul General, la DIICOT, acolo unde prin interimate convenabile lor s-a pus capac funcționării optime a acestor instituții. Și nu în ultimul rând poți schimba înapoi în legile justiției acele articole care duc prematur spre pensie magistrați, lăsând sistemul fără profesioniști capabili și educați care să lupte cu mizeria asta de corupție. Nu mai este timp să salvezi imaginea României cu un comisar european normal, dar în mare grabă poți repara și legea alegerilor locale pentru ca primarii să fie aleși în două tururi de scrutin. Prin ordonanță de urgență, cum altfel?, căci o majoritate parlamentară nu se va strânge pentru așa ceva, având în vedere calculele UDMR în această privință. Dacă aveți de gând să faceți aceste lucruri minimale, atunci grăbiți-vă la guvernare. Dacă nu, mai bine mâncați pop-corn încă un an de zile.