Cel mai frumos meci de fotbal din istorie s-a jucat de Crăciun şi a întrerupt Primul Război Mondial/ VIDEO

Multă lume s-a întrebat de ce joacă britanicii fotbal de Crăciun, când la ei se desfăşoară meciurile de „Boxing Day”. Răspunsul este simplu şi se răgăseşte în istorie… În memoria unui Crăciun de demult, când războiul s-a oprit pentru a face loc unui meci de fotbal!

Aşadar, cel mai interesant joc de fotbal ce s-a disputat vreodată în istoria omenirii a avut loc în timpul „Armistițiului de Crăciun” primul Crăciun din perioada Primului Război Mondial (28 iulie 1914 – 11 noiembrie 1918), când soldații britanici și cei germani, inamici pe Frontul de Vest, au pus armele deoparte pentru o zi, oferindu-și cadouri, cântând colinde și jucând un meci de fotbal. Povestea este pe cât de fantastică, pe atât de reală, ea fiind descrisă de mai mulți supraviețuitori ai războiului în care au fost implicate Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria și Imperiul Otoman, pe de-o parte, și Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Franța, Rusia, Italia, Japonia și România, de cealaltă parte.

Iată, de pildă, detaliile prezentate de sergentul Clement Barker din Primul Batalion Grenadier Guards într-o scrisoare trimisă la vremea respectivă, însă descoperită destul de recent.: „Un german a privit peste șanț și a spus: Fără împușcături! Atunci, ai noștri au făcut la fel și apoi câțiva dintre oamenii noștri au ieșit și au adus trupurile celor care muriseră pentru a-i îngropa. Următorul lucru, cineva de la noi a aruncat o minge de fotbal și apoi germanii și britanicii au jucat un meci de fotbal.” Sergentul Clement Barker a fost unul dintre supraviețuitorii Primului Război Mondial, în timpul căruia au pierit peste 16 milioane de soldați și civili.

Armistiţiul, o minune pe timp de război

În multe sectoare, armistiţiul a durat doar în noaptea de Crăciun, în timp ce pentru alţii acesta a ţinut pănă în ziua de Anul Nou. Astăzi, Armistiţiul de Crăciun este văzut ca unul dintre puţinele momente frumoase ale Marelui Război. Ultimul supravieţuitor al armistiţiului, Sgt. Alfred Anderson a murit în anul 2005, la vârsta de 109 ani.

The New York Times relata ca o parte dintre scrisorile, jurnalele ţi memoriile celorlalţi participanti fac rezumatul unui armistiţiu care a devenit simbolul păcii în timpul perioadelor lungi de violenţă. Albert Moren îţi aminteţte o scenă din Ajunul Crăciunului în apropiere de satul francez La Chapelle d’Armentières: „A fost o noapte cu o lună frumoasă, gheaţă pe pământ, alb peste tot. La aproximativ 7 sau 8 seara era o mulţime de agitaţie în tranşeele germane şi erau aceste lumini – nu stiu ce erau. Ei au cântat -. Nu voi uita niciodată, este unul dintre cele mai importante momente din viaţa mea. M-am gândit, ce sunet frumos…” Puşcasul britanic Graham Williams din Brigada a cincea şi-a reamintit de „răspândirea stării de spirit”: „Apoi, brusc, au început să aparî lumini de-a lungul parapetului german, care în mod evident erau brazii, împodobit cu lumânări aprinse, care au ars constant în aerul rece… Prima oară germanii au cântat una dintre colindele lor şi după aceea noi am cântat una de-a noastră. Am început să cântăm „O Come, All Ye Faithfull” şi nemţii ni s-au alăturat imediat în cântec. Şi m-am gândit, acesta este într-adevar un lucru extraordinar – doua naţiuni să cânte acelaşi colind pe timp de război”.

Colindele comune l-au inspirat pe Căpitanul german Josef Sewwald să facă un gest îndrăzneţ: „Am strigat la duşmanii noştri că nu vrem să tragem şi că am vrea sa făcem un armistiţiu de Crăciun. Am spus că voi veni din partea mea şi vom putea vorbi unii cu alţii. La început a fost un moment de tăcere, apoi am mai strigat încă o dată, i-am invitat şi britanicii au strigat „nu trageţi”. Apoi, un bărbat a ieşit din tranşee, am făcut şi eu acelasi lucru şi ne-am dat mâna- cu prudenţă!”

În ziua de Crăciun, unii germani şi britanici au organizat înmormantari comune pentru morţii lor. „Parintele nostru a aranjat rugăciunile şi psalmii, iar un interpret le-a scris în limba germană. Au fost citite mai întâi în engleză de părintele nostru, iar apoi în germană de un băiat. A fost un moment extraordinar”, spunea Lt. Arthur Pelham Burn.

Soldaţii au jucat fotbal în zona neutră

„În cele din urmă, englezii au adus o minge de fotbal din tranşee şi în scurt timp a urmat un meci plin de viaţă. Cât de minunat, dar şi cât de ciudat a fost. Ofiţerii englezi au simţit la fel. Crăciunul, sărbătoarea iubirii, a reuşit să aducă împreună duşmanii”, îşi amintea Locotenentul german Kurt Zehmisch. Să joci fotbal de Crăciun, Boxing Day sau chiar pe 1 ianuarie este aşadar o tradiție ce continuă și în zilele noastre în Anglia, în ciuda tuturor celor ce se împacă mai greu cu ideea de a fi pe teren în zile de sărbătoare în care mai toate familiile se reunesc pentru a sărbători nașterea Domnului și trecerea în Noul An.

O poveste de Crăciun din Primul Război Mondial care te va face să te simți mai bine!

Ziua de Crăciun a rămas în istorie ca Ziua Armistițiului de Crăciun, fiind considerată un simbol al sărbătorilor.