De ce e alterată românitatea lui Meme Stoica?

Anul ăsta de ziua națională am aflat că Meme Stoica de la FCSB nu simte românește. Apoi am mai aflat că un pompier a leșinat pe discursul președintelui CJ Timiș Călin Dobra, ceea ce pot înțelege, și că Politehnica a bătut la Mioveni, rezultat surpriză care ajută nemaipomenit UTA, și ea venită cu zero puncte de la Călărași. Ba, mai știu că n-am avut zile libere deloc de aceste sărbători naționale și, la urma urmelor, ce farmec mai au sărbătorile naționale dacă nu pentru o zi-două-trei libere legate între Sf. Andrei și Sf. Nicolae? Dar ca să-l condamnăm pe Meme Stoica că nu simte românește ar trebui numaidecât să creionăm simțământul românesc, să desenăm românul caracter cu caracter pentru a vedea când cineva simte sau nu simte. Ori dacă a simți sau nu că ești român este un lucru rău sau un lucru rațional și ar fi imputabilă doar lipsa patriotismului.

De pildă, eu simt că sunt român când socializăm. Evident că din acest punct de vedere nu aș vrea să fiu mândru că sunt neamț, de exemplu. Dar cam în toate celelalte nu m-ar deranja mândria de a fi german. Cum să nu simți românește când te bucuri de o masă plină cum numai noi știm să ne bucurăm?! Și nu mă refer la mâncăruri, deși și ele își au rolul lor, dar spun acuma de bogăția prieteniei, de conținutul polemicilor, poveștilor spuse de niște români civilizați la o masă frumoasă. Căci sunt și români necivilizați și masa se poate termina într-o pomană după un parastas. Întrebați-mă de ce sunt mândru că sunt român și asta vă voi zice. Că vorbim, că suntem colorați când socializăm. Aș fi și mai mândru dacă am face-o nu așa gălăgios, să ne audă ăia de la masa olandeză, cea suedeză, cum concurăm noi, firește, cu masa italiană și cea sârbă sau a grecilor.

În rest, făcând profilul care să-l ajute pe Meme Stoica să zică că e mândru sau nu de românitatea lui, nu știu ce să zic mai multe. Nu mi-ar fi suficient să-mi pun niște steaguri ca taximetriștii la geamurile autoturismului. Trebuie ceva mai mult, totuși. Aș vrea să nu mai fim atât de deștepți doar cu gura, să nu ne mistificăm, deșteptăciunea. Să nu mai mințim. Cred că cea mai urâtă trăsătură a poporului român este apetitul pentru minciună, voluptatea cu care o consumăm și o etalăm. Trist e că minciuna nu nu e un păcat, ci o virtute în mințile multor români care cred că doar așa se vor descurca în viață.

Ne plângem că nu avem legi bune, dar nu existența legilor bune și garantează o conviețuire decentă și respectabilă în societate. Nu e suficient. Firește că dezastru e mult mai mare când avem și legi proaste, ca noi, în România. Dar putem să ne organizăm viața cu ce avem voie să facem și ce nu, totul este o pierdere de vreme dacă nu sancționăm nerespectarea legilor date de noi. Uite, eu de asta n-aș fi mândru de românitatea mea. Din minciună și lipsa civismului ce poate nu le-am manifesta călătorind în unele țări de afară. Când mergem cu politicienii noștri la Bruxelles să spunem că am crescut nivelul de trai și vrem să trăim ca niște patrioți adunăm tot răul ce-l putem emana ca nație. Mințim și, mai rău, ne mândrim că mințim. Dar credeți că Meme Stoica din aceste motive nu este mândru că este român? Nu cred.

Uite, eu aș fi fost mult mai mândru dacă mass-media ignora complet acea scrisoare impertinentă scrisă de cel mai notoriu pușcăriaș din România, parte și el, vinovat și el, în ciuda etalării unui patriotism penibil, de faptul că țara asta a ajuns să se laude doar cu pofta de viață.