Social-democraţie „la mişto”! Când liberalii trebuie să îndrepte inechităţile sociale făcute de PSD

„Sunt un om de stânga”, a anunţat fostul premier Sorin Grindeanu, sugerând că, dacă/atunci când se va întoarce în politică o va face în PSD. „Omul de stânga” însă nu prea e decis, la ora aceasta stând pe o leafă de aproape 10.000 de euro lunar, la ANCOM, o instituţie, e drept considerată nebugetară, dar care aparţine tot statului. Un salariu pe care tot Grindeanu şi l-a mărit în doi ani de mai bine de patru ori, de la aproape 9.000 de lei la aproape 10.000 de euro. Şi asta după ce chiar Guvernul Grindeanu, printr-o ordonanţă de urgenţă, a scos ANCOM de sub controlul preşedintelui României, fiind acum sub Senat. Şi acelaşi guvern a dat posibilitatea majorării salariilor din instituţie la un nivel ameţitor.

Am luat un exemplu la îndemână, fiindcă tot este considerat Grindeanu un „Mesia” al aşa-zisei social-democraţii de rit PSD. Partid care are lucruri în comun cu social-democraţia modernă câte are Viorica Dăncilă cu Enciclopedia Britanică. Acest exemplu trebuie multiplicat fiindcă în ultimii trei ani, cel puţin din punct de vedere social, studiile arată că inechităţile salariale sau de pensii au ajuns la un nivel fără precedent. Au apărut, de exemplu, acele pensii speciale de zeci de mii de lei. Astfel, un „special” cu vreo 15 ani de uncă în spate poate lua o pensie şi de zece ori mai mare decât un om care a muncit onest peste 40 de ani. Nu mai discut de posibiliatea de a cumula pensiile speciale cu salarii tot la stat.

Nu mai discut de lefurile tot mai mari date demnitarilor sau unor categorii de bugetari, în special din administraţie, într-un adevărat dezmăţ bugetar. Şi nu pe criterii de competenţe, beneficiarii fiind în special sinecuriştii şi politrucii. S-a creat astfel o clasă de „baroni bugetari”, care se scaldă în averi de-a dreptul jignitoare la adresa românilor. Cel mai bine se vede acest lucru la marile şedinţe ale PSD, acolo unde parcările rivalizează cu orice salon auto de lux din Europa. Şi oamenii ăştia cică sunt de stânga, iar cu o ipocrizie incomensurabilă „plâng” pe umerii sărmanilor.

Ori social-democraţia înseamnă o atenuare a acestor discrepanţe. Dar nu social-democraţia „la mişto” a PSD-ului, care aduce mai mult cu regimurile populiste din America Latină.

Culmea, printre alte „bombe cu ceas” pe care guvernările PSD-iste le-a lăsat executivului PNL este şi îndreptarea acestor inechităţi sociale. Care ar fi menirea unei guvernări social-democrate într-o ţară normală, iar nu a liberalilor. Şi pe undeva, Guvernul Orban a început acest lucru prin „îngheţarea” salariilor demnitarilor. Apoi interdicţia cumulării pensiilor nesimţite cu salarii la stat. S-a abordat şi problema pensiilor speciale, dar cred că oarecum greşit, existând posibilitatea ca demersul să nu treacă de CCR. E greu să elimini un drept câştigat. Problema acestor pensii este, în special, dincolo de existenţa lor, dimensiunea lor colosală. Prin urmare, ele ar trebui impozitate, iar nu eliminate.