Dilema pompierului: să stingă focul sau să nu ne ude casa?

Recunosc că și eu sunt mâhnit atunci când Forțele Binelui din politica românească folosesc aceleași metode de lucru ca Forțele Răului. Gândesc cu tristețe că din bucla asta nu vom mai ieși niciodată. Liberalii adună toți traseiștii de care s-au folosit pentru a ajunge la putere, cu ocazia moțiunii de cenzură, și le oferă funcții de conducere și promisiuni pentru locuri eligibile la toamnă. Cei care au luptat platonic cu PSD-ul din piețele marilor orașe sau prin plăcuțe suedeze de înmatriculare ar fi vrut altceva de la PNL.

Să lichideze din prima zi de guvernare secția specială pentru magistrați, să schimbe legea electorală, să readucă codurile penale pe linia normală și multe-multe altele prin care PSD ne-a îndepărtat de normalitate. Și, da, categoric, să organizeze alegeri anticipate prin care să conserve scorul bun ce-l are acum în intenția de vot a electoratului și să-l transforme în număr de mandate parlamentare. Pentru aceasta însă, PNL avea nevoie de voturi în actualul parlament.

Prea multe variante nu sunt. Să găsești acele voturi la „traseiști”, prin oferirea de sinecuri partenerilor de majoritate parlamentară, chiar și celor de o moralitate mult sub media promiscuității proverbiale a clasei politice românești. Apoi, prin garanții oferite acelor parteneri pentru nemodificarea acelor legi toxice în sensul dorit de propriul electorat, dar nu oricum, ci și cu menținerea unui cod de conduită cu care ai defilat când, în opoziție fiind, nu aveai astfel de probleme de matematică parlamentară. Ecuaţia asta nu se poate rezolva. Filosofia nu e așa de complicată, dar în practică nu vei reuși într-un astfel de climat politic. În vreun fel tot îți dezamăgești alegătorii. Fie că îi dezamăgești pe cei ce văd în primirea traseiștilor o abdicare de la normele morale, fie îi dezamăgești pe cei care așteptau de la tine să modifici ce a stricat PSD în legile justiției, în zona socială, dar și în cele cu impact economic.

Mai este un zonă a electoratului care-ți înțelege demersul. Nu se mândrește și nu este încântat de metodele folosite de forța politică de la care așteaptă reconstrucția țării și modernizarea Constituției, tocmai în sensul eliminării acestor șmecherii folosite de multe ori nu înspre binele României. Dar socotește că în toată mizeria asta este un preț ce trebuie plătit, cântărește efectele compromisului și-ar zice că nu mai e mult până la alegerile parlamentare. Numai că această zonă de electorat mai calculat are de data asta o alternativă care, deși s-a împiedicat în tot felul de încercări politice, măcar n-a fost nevoită să facă compromisurile PNL-ului. Este vorba de un USR în scădere de putere, dar care s-ar putea constitui într-un bidon colector al alegătorilor nemulțumiți de manevrele „pragmatice” la care recurg și vor mai recurge anul acesta liberalii.

Da, tare mi-ar plăcea să avem numai poiene înverzite, să trăiești în miresme de flori și pe lângă ape frumos curgătoare. Să fie bine acasă și societatea să nu-și bată capul cu ce pericole i-ar mai paște din comportamentul malefic al politicienilor. Majoritatea parlamentară să se ocupe de investiții și punerea bugetelor pe principii clare de funcționare a pieței, dar pentru asta avem nevoie de alegeri anticipate. Partidele să aibă atâția parlamentari și primari cât le dau alegerile petrecute odată la patru ani, să nu considere niciunul că, brusc, electoratul ce l-a trimis acolo nu mai vrea să fie PNL-ist, ci PSD-ist, iar mai încolo, invers. Aș mai vrea nu egalitarism în sensul comunist, să o ducem toți la fel, și puturosul, și harnicul, dar măcar în fața legii să fim toți la fel. Să respectăm toți aceleași reguli, iar dacă unul nu o face să fie sancționat, nu să ne bucurăm când dă vatmanul cu tramvaiul în cocalar. Aș vrea multe și sunt tare dezamăgit că nu le am. Și nu am toate astea poate și pentru că nu trăiesc în Elevția, ci în România. Nu „poate”, ci sigur din cauza asta!