Domnilor de la USR, să fie verde, dar să nu devină o obsesie!

Mi-ar plăcea ca Timișoara să dea o tură cu un primar ca Dominic Fritz. Nu că aș avea anumite garanții vizavi de domnișorul USR-ist, de competență, de bune practici în administrație, dar mă gândesc că multe nu avem de pierdut comparativ cu Nicolae Robu. E mult de discutat dacă e suficient să fii neamț pentru a pune niște lucruri în altă ordine într-un oraș. Firește că nu ajunge. Îți mai trebuie oameni, calea legală de a-i aduce lângă tine în primărie, un spirit civic și o decență care să te scoată de sub cupola de suspiciuni că și tu ai face la fel ca și ceilalți primari, să-ți faci o rețea de interese sau să o tolerezi pe a altora din subordinea ta, să fii inerțial în trebile administrative și alte metehne cu care am spune că ne-am obișnuit. Dar poți spune că merită să încerci și cu altul, dacă acel altul nu e în mod evident un bolovan în administrație sau un aventurier politic.

Din acest motiv, mi-ar mai plăcea să constat că apetitul lui Dominic Fritz pentru tema ecologică nu este o modă. Aș putea să trec cu vederea o lipsă de inspirație, să observ că aspirantul USR alege strategic o temă de atac la contracandidatul Nicolae Robu, pot înțelege așa ceva, dar dacă USR abordează „habotnic” tema ecologistă, că așa e la modă prin alte părți, nu mulțumesc. Poți vrea să trăiești mai verde, să colectezi selectiv deșeurile, să nu tolerezi poluarea grosolană a unor industriași, dar aș vrea un primar Dominic Fritz cu rigoarea germanului și cu pragmatismul occidentalului. Nu aș vrea pentru Timișoara un talibanism ecologist și nici măcar un ecologism comercial, iar abordarea lui Fritz cu copacii tăiați de Nicolae Robu sper să fie doar o temă de atac electorală, nu o obsesie. Și-așa simt zilnic picătura aia chinezească pornită din diverse „robinete” cu țintă lungă cum că n-am luptat noi la revoluție împotriva comunismului pentru a ne da pe mâna unor neomarxiști. Știți ideea.

Firește că mi-ar plăcea ca Dominic Fritz să iubească natura și să nu lase să fie tăiat un copac a proasta, că așa are chef un Dorel de la Calor sau că așa a desenat proiectul cineva din siajul primăriei. Ar fi perfect să avem un registru al spaților verzi în Timișoara, dar să rezolvăm și ipocrizia cu „limbile” așa zis înierbate dintre borduri și trotuare, nu să ne cramponăm de acele așa zis spații verzi pentru a bloca lucrări de modernizare. Să nu renunțăm la un mare proiect de dezvoltare pentru un copac la care s-ar fi „odihnit” în istorie nu știu care prim-secretar de partid. Orașul trebuie să se dezvolte cu cap, iar alții au arătat cum pot muta sau replanta copaci la o maturitate dorită, fără probleme.

De asemenea, mi-ar plăcea ca Dominic Fritz primar al Timișoarei să fie preocupat până la capat de spațiile verzi, nu doar așa pentru salvatul de vieți în biosferă. Dacă vrei să protejezi copacul de omul rău, păi atunci protejează și omul bun de copacul rău întreținut. Pregătește programe de toaletare a vegetației stradale sau din parcuri astfel ca mâine-poimâine să nu îmi cadă un copac în cap sau la o furtună nucul din fața casei să-mi spargă ferestrele. Pentru mulți dintre timișoreni asta ar însemna mai mult decât o simplă dezbatere electorală despre bine și rău, despre viață și moarte, verde și negru, liberalism și neormaxism. Mi-ar plăcea s-avem de-a face cu Dominic Fritz în administrație, dar n-aș vrea-o primar pe Greta Thunberg.