Cartea neagră la guler a Primăriei Timișoara

Când spui că cineva semnează „ca primarul” nu înseamnă că ai semnătura elegantă și stilată a lui Nicolae Robu, ci mai degrabă că semnezi fără să ai habar ce semnezi, bazându-te în cel mai fericit caz pe un aparat de specialitate care face verificările pentru tine, dar răspunderea o ai tu. Vă imaginați ce supercalificat ar trebui să fie un om ca odată ajuns primar să știe tot: patrimoniu, chestiuni juridice sau tehnice, sport, spații verzi etc? Dacă ar exista un asemenea om priceput la toate și cu o atenție atât de distributivă, probabil că n-ar fi primar, ci ceva mult mai sus. Dar vorbim de primari acum și în particular de Nicolae Robu. Cel despre care știm că este „Neobosit”, „Fanatic al muncii”, dar uite că – deși ar zice că este – de fapt nu este priceput la toate.

Așa ajunge să fie sancționat cu amenzi frumoase în bani pentru sarcini de serviciu nelegal aplicate. Azi 10.000 de lei, mâine la fel, ca până la urmă omul să se sature să-și revendice titlul de primar care semnează… da, „ca primarul”. Ceea ce nu e neapărat o chestiune negativă. Repet, nu ai cum să cunoști tot și dacă vei spune asta probabil că ești încă un fanfaron între mulți alții din politica și administrația românească. Nici nu mai contează spețele pentru care Nicolae Robu a fost amendat, ci principiul. Dumnealui, săturându-se, a promis că va intenta proces angajatului care a dat aviz pentru documente ce nu puteau fi avizate legal, așa cum ar reieși din verificările Inspectoratului de Stat în Construcții, de pildă.

Acest mecanism există, întradevăr, la îndemâna unui demnitar admistrator local și nu numai. Dacă un manager de firmă privată este tras la răspundere pentru o atribuție prost îndeplinită a unui angajat, managerul poate da în judecată respectivul angajat pentru a-și repara onoarea și situația financiară. Cu acea sentință, poate că un primar ar declanșa mai cu argumente procedura greoaie de concediere a acelui funcționar neglijent, dar una peste alta, la cât de complicat este, și-ar ocupa tot timpul mandatului și n-ar apuca să dea afară trei oameni.

Dacă edilul Nicolae Robu ar fi întradevăr supărat pe incompetența din primărie, atunci poate ne-ar spune și nouă, contribuabililor, câte cazuri de procese are cu angajații pentru situațiile deja de notorietate în care administrația sa a fost penalizată. Sau pentru care există chiar procese cu instituțiile statului din culpa acelor angajați. Dacă vreți, ar fi o dovadă de bună credință și de bune intenții pentru viitor să identifice tot  ce nu merge bine în primărie sub coperțile unei Cărți Negre, dar va merge ca pe sârmă dacă dumnealui va fi reales primar și cineva îl mai și crede. De ce nu, chiar ca strategie într-un îndrăzneț marketing electoral. Dar repede, până nu scoate Dominic Fritz una mai puțin „romanțată”.

Căci altfel degeaba vorbim. Sau doar amenințăm și rămâne așa în urechile fraierilor. Că era vorba de probleme de mediu, că e vorba de autorizări date ilegal sau la limita legii în zone de extindere urbană, că e vorba de acea poartă de intrare sub care a murit un tânăr la furtuna din 2017, că e vorba de lipsa unor inventare clare în patrimoniul primăriei, gafe juridice în urma cărora echipa de fotbal a ajuns să nu mai poată fi finanțată conform legii, greșeli de pe urma cărora primarul a ajuns să fie tras la răspundere penală pentru două banale dosare de vânzare a unor bojdeuci din Iosefin. Toate acestea, dacă nu sunt din vina primarului, au probabil la capătul de jos al deciziei administrative niște greșeli sau abuzuri ale unor angajați veniți foarte lejer la munca pe banul statului.

Probabil că primarul Nicolae Robu nu va fi de acord să povestească pe larg cu ziariștii și cetățenii despre incompetența din primărie, despre care amintește doar cât să iasă din micile capcane de presă, sub presiunea unor amenzi sau trimiteri în judecată. Însă cum trece această presiune, ce credeți că se întâmplă? Nimic. Sau doar o simplă batistă pusă ca țambalul să nu mai facă gălăgie. Ultima poveste cu amenda de la Inspectoratul de Stat în Construcții așa a fost atenuată, după cum a relatat presa locală. A venit secretarul de stat Cătălin Iapă, fostul ucenic al edilului, la o ședință în instituția ce-a emis amenda pentru a le spune celor de acolo că ceea ce fac ei cu Nicolae Robu este perceput ca un război politic și că țara s-a schimbat între timp de la social-democrație la liberalism.

Iar dacă este un „război politic” mai are sens ca primarul Robu să dea în judecată angajatul ce eventual a greșit? Nu mai are, căci chiar „Neobositul” i-a dat avocatului acelui angajat strategia apărării. Dacă e război politic, atunci angajatul „săracu” n-avea nicio șansă el așa de mic într-un război atât de mare. Prin urmare, nu e vinovat, iar dacă nu e vinovat funcționarul, nu e vinovat nici primarul, fiind „război politic”. Filmul se termină cu toți pupându-se în lacrimi de fericire, dar cu toții bănuim că problema există și va mai exista mult timp în continuare, până nu luăm blestemata aia de batistă plină de mizerie uscată de pe țambalul administrației.