O fi răzbunarea arma prostului, dar și să umbli neînarmat printre bagabonți te face cam fraier

O fi răzbunarea arma prostului, dar și să umbli neînarmat printre bagabonți te face cam fraier

Ni se tot spune că răzbunarea e arma prostului și că înțeleptul poate întoarce și obrazul celălalt pentru a mai primi una de la PSD. Am mai povestit despre cum a probat aceste vorbe Nicușor Dan atunci când a încercat să-și organizeze conferințele de presă într-un cadru care să ilustreze dezastrul administrației Firea în București. Apoi a mai întors și obrazul celălalt pentru a mai primi o porție de scuipați din felul cum știe să facă politică PSD-ul. Un personaj cum n-ai vrea să-ți ajungă copilul dacă te consideri un om civilizat, e vorba de esența doljeană a PSD, Lia Olguța Vasilescu, a confirmat apoi că e vorba de o răzbunare: ”Puișorilor, nu vă place?” sau „Băieţaşule, o să simţi ce simţeau şi ăia pe care îi atacai cu haita ta”, au fost câteva dintre mostrele de bădărănism politic care au premers grohăiturilor de râs de la șuetele PSD. Până aici putem confirma vorba aia cu „arma prostului”, dar simt că nu e cazul să fim atât de fraieri să cădem în această capcană.

PSD se răzbună pe useriști pentru că au protestat zgomotos când ei măcelăreau pe îndelete legislația din justiție. Acum se răzbună și consideră că astfel s-a refăcut echilibrul, „puișorilor”. Nu s-a refăcut niciun echilibru. Jumătatea normală a politicii românești cu ce s-a „răzbunat”? Că a intrat Dragnea la pușcărie? Aia e ce-a mai rămas din justiție, la limită. Dar Olguța ce a plătit pentru anii aceia de mizerie morală? Nicolicea ori Iordache cu ce au plătit pentru deciziile tâmpite de a elibera prin lege tot felul de criminali, violatori și borfași care au recidivat cu prețul altor vieți? Au plătit cu ceva? Și când spun că nu au plătit nu mă refer la pușcărie, deși subminarea economiei și a statului de drept sunt, fără îndoială, infracțiuni grele. Au fost reparate acele mizerii?

Am jubilat apoi la o „miercure albă” când s-au schimbat firav niște prevederi din legislația penală, dar sinistra lucrare nu s-a demontat sistematic, nemțește. Cu ce au plătit parlamentarii PSD de Timiș pentru mâinile ridicate împotriva oricărui interes general al alegătorilor care i-au trimis acolo? Senatorul Diaconu va fi torturat la CNCD pe bani buni leafă? Alfred Simonis cu ce a plătit că îi sorbea din palme lui Liviu Dragnea, dar „disidentul” Sorin Grindeanu ce cazne grele a dus după ce șase luni a fost angajat să zică „Da” la Palatul Victoria, iar apoi să huzurească pe o leafă gigant la Agenție? Nimeni n-a plătiti nimic, iar reparația nu s-a putut face, de răzbunare nici nu mai zic.

Din acest motiv scade USR în sondaje. Și nu numai USR. Suma procentelor PNL-USR-Plus scade de luni bune. Veți spune că liberalii coboară în sondaje din cauza erodării la guvernare. Cu siguranță electoratul PNL-USR are alte așteptări de la o guvernare, nu dublări de pensii și cadouri electorale și nu cred că e puțin lucru faptul că acea explozie de optimism de după alegerile europarlamentare s-a consumat fără niciun efect major în lupta cu PSD și cu efectele guvernării lor în favoarea grupărilor infracționale. La concluzia asta au ajuns și făcătorii de imagine ai celor două formațiuni, motiv pentru care apar (chiar și fără șanse de reușită în parlament) inițiative precum desființarea Secției Speciale, de demitere a Renatei Weber ca Avocat al Poporului, dar și cea cu desființarea pensiilor speciale, Desființarea, căci impozitarea a fost o ipocrizie de Kiseleff ce și-o revendică socialistul de carton Alfred Simonis.

Păstrând totuși proporțiile, pot spune că mă simt ca atunci când am votat eu și alți prea puțini români pe Ion Rațiu, în 1990. Deznădăjduit și apoi trist, după ce mi-am luat doza de speranțe odată cu lansarea Proclamației de la Timișoara, văzând cum securiștii și activiștii politicii românești dansau cu nesimțire pe cadavrele tinerilor din Piața Universității. Cu siguranță că mulți alții se simt la fel după ani de explozie civică în perioada Dragnea și victorile de etapă în lupta cu această mizerie politică. Mai urmează ceva? Ne mai cheamă cineva când avem „treabă” în societatea asta sau rămâne să savurăm marea victorie, deschiderea teraselor?