Simonis admite că extrem de cunoscutul pesedist Joaquin Guzman n-ar câștiga Primăria Timișoara

Hai să nu ne mai mințim atâta de dragul corectitudinii politice și să admitem că mulți cetățeni cu drept de vot între două vârste, cu școală și-o educație peste medie, mai activi civic și social afișează o aroganță când e vorba de vatra electorală a PSD. Să mințim și să zicem că toți suntem la fel? Nu, nu mințim și citim din statistici cam cine votează cu ăia și cine cu ăialalți, că din motive bine cunoscute PSD „se bucură” de votul unor pături sociale defavorizate, fie de o pregătire profesională și școlară mai sumară, fie alegători mai în vârstă, una peste alta persoane mai ușor de încolonat spre cabina de vot. Prea puțini spun în public că electoratul PSD este un electorat format majoritar din nerozi și, pentru a nu se ajunge la concluzii atât de contondente, se formulează într-un fel care să nu jignească pe nimeni: „oameni mai simpli”.

Și inversa e valabilă. Cunosc persoane votante de PSD, beneficiare de ajutor social, oameni care și-ar da de pe ei și cursul leu-euro, doar ca o guvernare PSD să majoreze alocațiile sau pensiile, indiferent că acea majorare nu-i va ajuta în magazine, ba din contră. N-ar suna nici mort la 112 dacă ar vedea o mașină cu lemne furate din pădurile scumpei noastre Românii, iar grija lor pentru valorile patriei se rezumă la urmărirea la Antena 3 a lui Dan Puric sau alți getodaci de meserie. Instrument mass-media de unde află ce trebuie să zică a doua zi când este chemat să-și apere cu patriotism valorile în fața dușmanului de la PNL sau USR, mai ales de la USR, „niște derbedei”.

Despre useriști spun că aia sunt așa și pe dincolo, că „ce mai vor și drogații ăștia?”, că sunt „tineretul din multinaționale” care vrea „să vândă țara”, iar când nu mai au argumente în fața unui opinent rațional, sigur va scoate artileria grea spunând „rați-ai dracu de homosexuali”. De unde tragi cu ușurință concluzia că electoratul PSD se teme de „dușmanul” alegător pentru următoarele „defecte”: tinerețea, școala prea multă, sunt vânzători de țară la străini tocmai pentru că-și vând, pe bani buni, propriile resurse intelectuale acestora, progresiști, iară nu conservatori de tradiții, prea deschiși în fața libertăților sexuale sau alte relaxări în gândire.

Asta la nivel național. Pentru o fotografie în Timiș, de mare ajutor ne-a fost președintele organizației județene PSD, deputatul Alfred Simonis. Omul ăsta e tânăr și, chiar dacă a luat ce e mai rău de la bătrânii activiști de partid, slugărnicia față de șef, oricât de toxic ar fi el, lui Alfred Simonis îi mai alunecă uneori piciorul în logică, rațional și sinceritate, înainte de a reveni la manipulările partidului. ”Cred că PSD a învățat din ultimele alegeri faptul că un membru PSD extrem de cunoscut ar putea să nu convingă numărul suficient de alegători pentru a câștiga alegerile”, zicea Simonis revenit acasă, departe de neurotoxina politică ce-l domină.

O vreme m-am temut că PSD îl va sprijini pe Dominic Fritz și mulți alegători ar fi avut cu adevărat o dilemă: „Ce nu este în regulă cu Dominic Fritz de este susținut de PSD?”. Dar n-a fost să fie așa, pentru că omul experimentat” căutat de Simonis probabil că este Adrian Orza. Dar nu la domnișorul Orza și frământările lui de ordin moral aș vrea să mă opresc, e treaba lui cum doarme cu PSD-ul sub pernă, ci la ce crede Simonis despre alegătorul majoritar timișorean, cel ce nu ar vota un membru PSD extrem de cunoscut.

De ce nu ar vota timișoreanul un membru extrem de cunoscut al PSD? Corect, e foarte important prin ce s-a făcut cunoscut pesedistul. Aici sunt două căi de discuție. Ori pesedistul extrem de cunoscut e extrem de cunoscut pentru că avea prostul obicei să căpușeze statul, să mintă, să trișeze și atunci e logic de ce nu ar fi votat de poporul Timișoarei. Ori dacă omul nu are aceste „calități” extrem de pesediste, ba e chiar rezonabil, n-a furat, e om extrem de profesionist și extrem de harnic, atunci Simonis poate spune că timișoreanul e extrem de bătut în cap să nu-și dorească o asemenea valoare la casa omului. Ca șef de filială, ar trebui să fii în pragul suicidului politic să ataci alegerile cu credința că nu ai nimic vandabil pe piața electorală. Din ce cauze? Unde e problema? Te întrebi în ședințe, sunt convins că și ei știu cauzele, dar apoi ies la lume și fac aceleași greșeli.

Căci problema lor nu e în aroganța și complexul de superioritate al alegătorului non-PSD în fața celui pesedist, ci e 100% la ei. E bine, totuși, că cineva fruntaș în PSD recunoaște această poziționare și acest handicap al partidului cel puțin în Banat și Ardeal. PSD are o mare dilemă: observă că pierde în mod natural electori, inclusiv din motive biologice, că tineretul intrat „în pâine” ca alegător nu are apetit civic și politic sau că libertatea de circulație deschide mentalități care nu vin în ajutorul efortului lor de a manipula maselor și ajung să se învârtă cu tot cu electorat într-un cerc vicios. Această păcăleală de naționalism va rezista pe piața politică atâta vreme cât mai există oameni manevrabili, iar beneficiarul voturilor va face tot posibilul ca această masă de manevră să existe.

Modernizarea doar a PSD după modele încercate în istoria recentă nu rezolvă problema României. Un PSD social-democrat modern de tip Dâncu și-al intelighenției de la Cluj nu va ține partidul la 25%. Socialismul european nu se simte prea bine nici el, de ce s-ar simți confortabil un PSD european într-o țară cu o jumătate de electorat anchilozat ideologic, social și material? Atâta vreme ce piața electorală va cere un partid care să mintă alegătorul, să vândă iluzii, să ofere amărâtului o viață simplă, dar sigură în sărăcia ei, vom avea parte de partide de tipul PSD care să întrețină pe mai departe această dependență. Iar teme precum identitatea de gen, libertățile sexuale, apărute de-a-n boulea în dezbaterea publică, sunt o mană cerească pentru astfel de partide, pentru tânărul și, totuși, atât de bătrânul Alfred Simonis.