Când mai proclamăm că ”toți sunt la fel”, întrebați-vă ce „caz Unifarm” ar fi avut DNA în România lui Dragnea

Societatea noastră e plină de exemple care ne arată cum „Corupția ucide”. Dar corupția te și fură din buzunar, iar mulți dintre concetățenii noștri s-au obișnuit cu ea, atât ca beneficiari ai ei, dar și ca victime. Absurdul „cel mai absurd” vine tocmai din această relație de colaborare între victimă și călău, prin aducerea cetățeanului din buzunarul căruia dispar banii în actul de corupție la urna de vot pentru a fi votat beneficiarul șmenului.

Dezinfectanții din spitale, autorizările date superficial care au dus la catastrofe gen „Colectiv”, contractele cu dedicație din care contribuabilul se alegea cu servicii proaste, dar plătite foarte scump sunt numai câteva exemple. Astfel de colaborări s-au împlinit nefericit în mai multe rânduri de alegeri, dar anii de după 2016 au dat volum acestui fenomen.

Nu putem cere hoțului să fie frământat de prea multe concepte morale, dar când cineva încearcă să profite de o situație de urgență medicală cum a fost cea din primăvară te poți întreba retoric până unde merge lichelismul. Ni se spunea să purtăm măști, iar ele nu existau pe piață. Când au apărut măștile, prețul te ținea departe de ele. Se spunea atunci că piața dictează. Așa este, piața dictează, însă peste piață mai era câte unul precum oficialul Unifarm anchetat de DNA care, conform procurorilor, a solicitat ca șpagă peste 700.000 de euro, iar această sumă trebuia să regăsească în preț.

După ce a explodat subiectul și a dat peste troaca politicii românești, cei de la PSD au încercat să profite electoral, venind profetic cu acel ”v-am zis noi?!”. Cum ar veni că guvernul lui Orban de aia a tot dat stări de urgență și de alertă pentru a putea fura la adăpostul autocrației decretate de Iohannis. O vorbuliță n-a scos PSD despre faptul că acel director executiv Unifarm a fost confirmat (chiar ilegal) în funcție în perioada Guvernului Ponta, pe atunci de culoare PSD. Ceea ce nu elimină oportunismul politic sau de afaceri, în spațiul public apărând și teoria că unul dintre intermediari ar fi fost o persoană apropiată liderului PNL încă înainte de guvernarea Ponta.

Nimeni nu fură așa de capul lui pe un post în care a fost pus ilegal. Firește că contează al cui om era, căci era al cuiva, dar la altceva m-aș opri acum. Că era omul PSD, că era omul PNL sau pur și simplu era un colector pentru „servicii”, trebuie să ne rămână o mică întrebare. Oare acest director Unifarm, administrator la o firmă de stat, instalat în funcție de PSD, ar fi fost subiect de dosar DNA dacă lucrarea lui Liviu Dragnea ar fi fost dusă la sfârșit? Când mai suntem tentați să spunem că „toți sunt la fel” în politică la asta să vă gândiți.

Poate că nu ne va contrazice nimeni când vorbim de furturi, poate că se fură și pe vremea cuiva într-o oarecare măsură, și pe vremera ăluilalt, într-o măsură mai mică sau mai mare, dar oare procedura care să ducă la sancționarea acestor fapte ar fi fost declanșată la fel în ambele situații? Vor spune unii că pe vremea lui Liviu Dragnea a fost condamnat chiar Liviu Dragnea. Așa este, dar DNA a lucrat în acea perioadă cu pofta eunucului trimis la viol, iar dosarul era trimis deja în instanță, de unde a ieșit o sentință așa cum o știm, lăudat fie Domnul!

Dar ce se întâmpla cu România hoților dacă DNA ar fi fost călărită de PSD cu un procuror șef precum duduia de la Secția Specială? Ar mai fi existat „cazul Unifarm”? Dar ce vorbim noi de acest caz, nu sunt sigur că ar mai fi existat infracțiune de mare corupție în atenția acestor magistrați afiliați politic.

Asta e diferența dintre aproape oricine cu minim bun simț ajuns la guvernarea României și un regim PSD. Într-o democrație așa imperfectă cum o trăim noi de 30 de ani nu vom fi asigurați niciodată că banul adunat din contribuțiile noastre nu va mai fi furat, dar măcar ne putem aștepta ca hoțul să fie anchetat și apoi judecat pentru așa ceva. Măcar atât. Visul PSD-ist era altul. O țară în care corupția și criminalitatea organizată primește protecție de stat. Se fura, dar eram o țară „demnă”, plină de „patrioți” și izolată politic de marile capitale ale democrației euroatlantice. Da, și plină de fraieri, mai cred cei de la PSD. Evaluare ce urmează să fie confirmată sau infirmată cu ocazia apropiatelor alegeri.