Nicolae Robu, gata să treacă la Islam pentru a putea termina pasajul Solventul

Când te trezești cu niște politicieni care-și justifică lucrurile murdare cu niște argumente atât de mincinoase și nevalide, nu se poate să nu-ți imaginezi că acel personaj te consideră un dobitoc pe tine ca alegător. Dacă tu îți dai seama că acel politician te crede idiot, atunci sigur nu-i mai rămâi votant și te gândești la altă opțiune. Dar, firește, că te gândești ce s-ar alege de acel politician dacă toți alegătorii ar face la fel.

Nu, nu faceți acele calcule de minim bun simț. De regulă nu se întâmplă așa, acel politician nu-și pierde demnitarea funcției, își pierde eventual demnitatea umană, însă totul va merge mai departe fără niciun fel de pagube în cariera politicianului. De ce? Simplu, pentru că mulți alegători sunt atât de ignoranți încât nu-și dau seama că sunt luați de proști sau pur și simplu sunt proști și lucrurile devin mai simple pentru politician.

Câtă școală politică îți trebuie ca liberal dintr-un județ spălat al țării să nu-ți dai seama că Nicolae Robu, președintele PNL Timiș, își bate joc de tine când spune că traseismul politic poate fi justificat prin nelegarea omului de glie? ”Ar fi prea mult să faci un legământ pe viață”, spunea Nicolae Robu zilele trecute despre fenomenul aducerii unor primari PSD pe post de candidați la PNL. Ar fi prea mult sau prea greu? Da, e greu să fi liberal precum Brătianu sau țărănist precum Maniu sau Coposu, dar să gândești că e prea mult să fii fidel unei ideologii te face să te întrebi cât de puțină moralitate, cât de minimală îți poate fi loialitatea față de un partid și cât de hâdă îți poate fi condiția de om politic de tipul lui Nicolae Robu.

Auzind ce spune Nicolae Robu poți spune automat cu cine a făcut concediu și fără să cunoști că s-a dat în bărci la Mamaia cu Alin Popoviciu. Când te duci la plajă cu un combinator, ajungi să găsești argumente să nu te creadă alții fraierul acelui combinator. Jur pe roșu că nu m-aș supăra pe Nicolae Robu să ne spună că acceptă traseismul nu pentru că primarii au dreptul la așa ceva în lipsa unei legi care să-i oprească, nu pentru că nu legi omul de glie, nu pentru că își poate duce programul la capăt cu un viitor guvern PNL de după parlamentare, ci să fie sincer să spună că PNL își maximizează șansele pentru a învinge PSD. Asta pot înțelege, chit că s-ar face cu metode murdare, dar, repet, pot înțelege.

Cu argumentația asta de prostit electoratul zău că lui Nicolae Robu i s-ar fi putut întâmpla multe în cariera sa politică fără să ne surprindă defel. În logica lui Nicolae Robu politicianul, primarul Nicolae Robu ar fi putut lejer să candideze pentru PSD în 2016, pentru că era de așteptat ca PSD să câștige alegerile, iar programul său pentru Timișoara s-ar fi putut pune în practică cu mai multe șanse. Iar dacă candida pentru PSD, de ce să nu fii ajuns și lider al filialei județene a PSD, cum schimbă si dumnealui „la pachet” candidații de primar și șefii de organizații prin comunele timișene? Astăzi nu-l aveau pe Alfred Simonis la județeana de partid, ci pe Nicolae Robu, că nu-l poți lega de glie.

Nicolae Robu n-ar fi putut fi Constantin Brâncoveanu, de vreme ce ar fi putut trece lejer la Islam pentru niște condiții mai bune de la Înalta Poartă. De ce s-ar fi chinuit turcii cu el, când pentru o sală polivalentă de 16.000 de locuri ar fi purtat patru ani turbanul de primar? Dar ce vorbim noi de Brâncoveanu, când Nicolae Robu n-ar fi putut fi nici ultimul Brătianu mort în temniță la Sighet, nici Corneliu Coposu cu 17 ani de pușcărie, nici măcar Ion Monoran, să oprească tramvaie la revoluție, căci Nicolae Robu ar putea abandona lejer o conștiință pentru ca lucrurile lui să meargă ca unse în carieră. Dar Nicolae Robu ar putea fi un Alin Popoviciu, dar pe mulți timișoreni îi va durea în cot că au un primar cu mentalitatea asta. E puțin lucru să fii Alin Popoviciu? Credeți?