De ce ar trebui să ne intereseze reconstrucția PNL

Știrea că liberalii s-au luat la păruială pentru puterea împărțită la proximul congres nu are cum să-i încălzească pe domnișorii Sorin Grindeanu, Alfred Simonis și ceilalți pesediști „de bine”. Nici pe Marcel Ciolacu, cel care a citit în sondaje de opinie că rezultatele alegerilor din decembrie 2020 nu mai sunt de actualitate pe piața politică, prin urmare ar trebui să se schimbe guvernarea, ce mama mă-sii! Nu, această informație s-ar putea să nu ne influențeze nici nouă viețile de cetățeni ai Republicii România, dar bine ar fi să nu fie așa.

Liberalii nu pot avea soarta țărăniștilor. Ar fi dureros pentru democrație ca PNL să dispară din prostia unora, din trădări, din strategii făcute pe picior sau sub presiunea momentului, din nepricepere politică, din alinierea stelelor de pe epoleții adunați într-o anume tabără politică. Poți să zici „ducă-se” despre liberali, bazându-te că USR le va lua locul pe partea dreaptă? De unde? Nu știm dacă USR va face față probei guvernării, nu știm care aripă din USR va păstra puterea, cea mai de centru-dreapta sau cea mai de la stânga, căci există de toate în acest partid cu nume de uniune.

Și atunci, cu gândul că vreodată vom fi și noi mai americani cu două partide, dar atât de anapoda de poziționate, cu un PSD mai conservator, tradițional și naționalist ca Donald Trump, pe de o parte, și cu niște liberali mai cum le zice numele doar când îi lasă electoratul, România va ajunge să se așeze politic la un moment dat, iar în acel moment dat ar fi bine ca unul dintre partide să răspundă la numele de PNL. Din acest motiv ar fi bine să ne afecteze din plin lupta pentru putere din PNL.

Altfel, nu am avea mai nimic de câștigat din tot scandalul. Liberalii transilvăneni îi reproșează multe lui Ludovic Orban și ar putea avea chiar dreptate. Că a orbit din dorința de putere (măcar) la șefia Camerei Deputaților și a lăsat la negocieri cum au vrut USR sau UDMR. Că a renunțat la principii, dar a renunțat la lupta cu traseismul politic… de ce oare? Păi a renunțat ca astăzi liberalii transilvăneni să poată spune că sunt la putere, nu în opoziție. Că își aduce prietenii în funcții, că face pa PSD-ul…

Aș fi mizat oricând pe un PNL principial, făcând mari sacrificii, chiar pierzând puterea, dar nu acum, când țara avea nevoie de o decuplare de PSD. Prin urmare, Ludovic Orban are și el argumentele lui. Pe de altă parte, nu mi-ar conveni ca liberal să mi se facă jocurile în partid de către pesediștii de Teleorman, îmbrăcați în blană galbenă de miel liberal. Da, prețuiesc priceperea lui Bolojan de Bihor, curajul lui Boc de Cluj, dar să-mi fie cu iertare, nu m-aș regăsi în exaltarea naționalistă a jurnalistului Rareș Bogdan, chit că de multe ori spune lucrurilor pe nume.

Ar fi bine ca agitația asta de dinainte de congresul liberal să nu fie viermuiala aia ce însoțește orice luptă pentru putere și doar atât. Cum așteptăm de la puterea asta liberal să reseteze țara, de ce n-am avea așteptări aiurea dacă principalul partid din complexul ăsta executiv nu știe și nu poate să se reformeze pe el însuși? Pentru țara asta, congresul PNL trebuie să însemne mai mult decât poziționare și oportunitate. Mă interesează să dea un viitor candidat la președinție care să nu semene cu Viorica Dăncilă sau Viorel Cataramă. Mă interesează să scoată lideri care să promoveze idei, care să aibă curaj să zică ceva când au de zis ceva, nu să aștepte aranjamente de ultimă oră.

Mă interesează ca Alin Nica de la Timiș să fie în relații bune cu viitorul președinte al PNL, să ne bucurăm de stadion, de sală polivalentă, de drumuri și centuri, de susținere pentru proiectul Timișoara Capitală Culturală Europeană, dar dacă asta se face prin vânzări și trocuri mici de filiale, atunci partidul ăsta nu a învățat nimic din degringolada PSD-ului. Un alt partid care a avut șansa reconstrucției nu odată în ultimele două decenii. A profitat vreodată de ea?