City-managerul Timișoarei a început cu stângul: n-a anunțat nici măcar pe cine invită la Festivalul Inimilor

Când am ales soluția Fritz în dauna „fanaticului” muncii de Bocsig, mai mulți timișoreni ne-am gândit, probabil, că e vorba de un tren despre care nu știm cât de tare merită să-l prindem, dar mai degrabă socotim că nu trebuie să-l pierdem. Nu era vorba de o listă cu promisiuni calde și rumene trecute pe sub nasul nostru înfometat de candidatul Dominic Fritz, cât mai degrabă de așteptarea noastră la schimbarea de mentalitate în timp, nu imediat, eficientizare și alte chestiuni care nu seamănă a stadion, sală polivalentă, poduri, pasaje, concerte cu AC/DC, Rolling Stones etc, cum ne-ar fi povestit contracandidatul aborigen.

Iar dacă așa l-am întâmpinat pe Dominic Fritz în septembrie 2020 n-ar fi fost corect să nu-i validăm una dintre măsurile importante din jilțul de primar: alegerea city-managerului Matei Creiveanu. Dacă-l întrebați pe noul city manager pe unde a umblat până acum, ar trebui mai bine să vă zică pe unde n-a umblat 18 ani cu slujbe bune în privat, printre care și director de bancă. Dar ce mi-a atras atenția la combinația asta Dominic Fritz – Matei Creiveanu este premisa unei colaborări profesioniste. Primarul i-a spus de are de făcut, iar managerul cred că a înțeles asta. Primarul îi deleagă semnătura și decizia, nu îi zice cu gravitate ce ceai să-i facă sau cum să-i seteze webcamul la întâlnirea cu jurnaliștii.

Întrebat de presă chestiuni de bun venit, proaspătul city-manager Matei Creiveanu ar fi putut răspunde că a venit pe această funcție onorat de frumusețea orașului și hărnicia locuitorilor, că dorește să facă bine poporului bănățean, să-i facă viață frumoasă contribuabilului, într-un cuvânt tradiționalul „facem să fie bine”. Apoi, chestionat probabil despre percepția pe care o are față de Timișoara, noul city-manager Matei Creiveanu putea iarăși să ne impresioneze cu calde cuvinte despre revoluția din decembrie, despre cum era dumnealui mic și a auzit la Europa Liberă despre sacrificial martirilor Timișoarei și cum n-a crezut vreodată s-ajungă să muncească spre binele ei.

N-a zis asta. N-a răspuns ca un politician, ci ca un profesionist într-un domeniu, să-I zicem manager. A vorbit de transparența procedurii de angajare, despre cum aceasta trădează o seriozitate a celor care l-au chemat să facă treabă pentru capitala Banatului, despre dorința de reformă, misiunea de bază a unei primării, adică să funcționăm fără proiecte scumpe și inutile, ba chiar a mai adus aminte despre nevoie de schimbare a administrației pentru a nu arunca banii orașului pe apa sâmbetei. Personal? Pentru ce a venit la Timișoara? Pentru că aici, prin anii 2000, a început industrializarea României, s-au creat condițiile atragerii investițiilor străine care au ridicat mai apoi economia la nivelul întregii țări.

Uite ce-l impresionează pe om! Când putea foarte bine să salute alegătorii, să laude revoluția, să zică că-i place fotbalul, că de copil a simpatizat-o pe „Poli”, că prima sa misiune în administrația locală va fi organizarea unei ediții nemaipomenite a Festivalului Inimilor… În loc de toate acestea, dumnealui vine cu munca. Aproape că n-am înțeles ce vrea omul ăsta. Și nici nu e bănățean.