Cu ce gânduri au sărbătorit timișorenii decesul Colterm

O familie compusă din doi contribuabili timișoreni începe să tremure în septembrie la gândul că vin șase luni de toamnă-iarnă-primăvară capricioasă și trebuie să scoată să zicem cinci, șase sute de lei pe lună pentru gazul ce arde în centrala lor termică. Apoi, cei doi contribuabili vor tremura în octombrie venind deja frigul și ei tot amânând pornirea centralei, să nu înceapă așa de devreme, totuși, distracția. Apoi mai tremură și cu ochii pe termostat, că nu toți se simt bine ca neamțul la 20 grade în casă, ci ar vrea vreo 22-23 grade, cum erau obișniți când erau pe vremuri mici copii lângă caloriferul bunicii activiste de partid. Timișorenii plătitori de taxe vor mai tremura și în aprilie puțin după modelul octombrie, iar în luna mai vor decreta oprirea centralei, că doar deja e vară, deși dimineața sunt doar 10 grade afară.

Ultimul frison al celor doi timișoreni va veni când înmulțesc cele șase sute de lei cu șase luni de încălzire și văd că vreo 3500 lei se duc numai pe gaz metan, fără current electric. Asta până acum, nu știu cât va fi calculul după scumpirile din iarna 2021/2022. Bine că cei doi timișoreni n-au știut mai multe despre Colterm, iar primăria nu prea avea interesul să le zică. Și când le-a zis, poate că contribuabilii nu au citit presa, așa că repetăm noi aici că fiecare timișorean plătește peste 2100 lei pe an pentru subvenția la Colterm, plus alte pierderi. Căci dacă cei doi concetățeni din poveste ar fi știut că ei dau mai incet la gaz ca să plătească 3500 lei pe an, iar apoi primăria plătește în numele lor alte 4200 de lei pe an, atunci tremuratul nu s-ar mai termina nici măcar vara, mai ales în vara alegerilor, de atâta nervi.

E, acum pilda cu timișoreni tremurând tot anul ajunge la vestea că Colterm a fost amendată cu 21 milioane de euro pentru necumpărarea a certificatelor verzi, bani care se adaugă la alte zeci de milioane de euro datorii istorice către furnizori, bugetul de stat etc. Din solidaritate cu timișorenii care de abia acum încep să tremure de teamă că la iarnă vor fi clienții unei societăți falimentare, cei doi contribuabili vor mai tremura o vreme, după care vor zice că poate în tot răul e și-un bine. De ce să plătesc eu pentru altul mai mult decât imi permit să plătesc pentru mine, iar toate astea pentru că nimeni nu are curajul să declare mortul mort și să o ia de la capăt.

Cum? Habar n-am. Dacă știam, eram poate în locul viceprimarului Ruben Lațcău și n-aș mai dormi noaptea de câte idei îmi vin pentru salvarea Colterm. Dar nu sunt și nu mă bag. Știu doar că insolvența și falimentul sunt instrumente tocmai pentru situații din acestea. Că va veni un administrator care împreună cu un magistrat vor decide ce și cum, poate vor fi semnate contracte de eșalonare, ca ipoteza neîncălzirii unui cetățean al Timișoarei în mileniul trei, secolul 21, anul capitalei culturale să fie una total fantezistă.

Da, nu va fi fantezistă ipoteza ca în urma restructurării sau reorganizării să rezulte un preț mai neelectoraal pentru clienții Colterm. Asta este. Și mie îmi crește Enel energia, EON-ul, gazul, iar abonatul Colterm nu tremură solidar cu mine. Vom ajunge și acolo, dar perspectiva ca eu să nu mai plătesc din bugetul primăriei acei 2100 de lei anual pentru că Ciuhandu, Robu sau Fritz nu au tăria să vadă falimentul acolo unde el ni se arată în stare pură, mi se pare destul de tonică și corectă. Până mulți politicieni se vor chinui să găsească vinovații la guvern, că n-a plătit ce-a promis să plătească, la președintele Alin Nica, că nu știu ce a zis și nu trebuia să zică, la Fritz, că n-a plătit de unde nu are certificatele verzi, să ne relaxăm, totuși, cu gândul că nu vom mai plăti la infinit pomana la un deces de atâția ani anunțat.