Cum ni s-a umplut de sânge campania de vaccinare

România a început campania de vaccinare ca atletul ăla vânos ce freamătă pe linia de plecare de nerăbdarea competiției, dar care după prima tură scoate limba de un cot și de abia trece linia de sosire. Am început cu personalul medical. Acolo era de așteptat să meargă bine, era totuși un segment profesional expus și trecut prin multe în anul pandemiei. Apoi au apărut bătrânii și categoriile profesionale considerate „esențiale” sau supuși unor riscuri ca urmare a unor comorbidități. Finalmente, venea populația largă cu statul la coadă pentru o doză de vaccin care să-ți permită revenirea în societate. Această schemă a fost cea oficială. În realitate, lucrurile au stat altfel.

Dacă autoritățile erau sincere cu ele puteau etapiza altfel. Primii la rând au fost cei ce au luat boala în serios, s-au temut de urmările ei, au avut încredere în știință și oamenii care au lucrat la vaccin și au considerat baliverne poveștile lansate pe piață de tot felul de state, partide sau grupuri de persoane interesate de o astfel de proiecție a problemei. Da, cele cu încercarea Ocultei de a îmbogăți anumite firme de medicamente, de a distruge fibra popoarelor lumii prin modificarea ADN-ului nostru tradițional, implantarea cipului sau pur și simplu prin grave erori de judecată ale celor care au lansat pe piață acest produs.

Că așa au stat lucrurile și etapizarea stabilită de col. Gheorghiță și legiuitor nu s-a potrivit cu cea din lumea reală o dovedește și faptul că în a doua etapă a vaccinării a mers aproape cine a vrut, indiferent de vârstă, boli sau profesie. Românul a fost din nou inventiv și a mers să se vaccineze, chiar dacă legea nu îi permitea să o facă în acea etapă, cum la fel de adevărat este faptul că enorm de mulți dintre cei care aveau prioritate nu s-au dus să primească serul. Astel că etapa doritorilor s-a încheiat cu România pe un loc onorabil în topul țărilor cu apetit de vaccinare. Apoi a venit etapa a treia, falimentul campaniei.

Cu cât românul a fost mai poftit să vină să se vaccineze, cu atât setea i-a fost mai atenuată. În primul rând că ne place să ne înghesuim la ceva la care nu avem acces. După ce acel ceva e la liber, nu prea ne mai interesează. N-a fost numai asta, firește. Etapa următoare se putea numi „vaccinarea scepticilor” sau mai degrabă nevaccinarea lor. Sau mai corect a credulilor și manipulaților, „campania ipocriților” și cum mai vreți dumneavoastră. Mulți dintre aceștia au crezut în ce spuneau televiziunile plătite de guvern să invite lumea la vaccinare, dar care în emisiuni nu încercau decât să facă praf această campanie națională.

Dacă nu invocai faptul că-ți cresc solzi (și nu ne oprim la această categorie de oameni subdotați intelectual), atunci puteai simula buna credință spunând că acest produs numit vaccin nu a fost suficient testat. Nu a fost testat pentru că eram într-o cursă contracronometru, dar studii pe formula ARN Mesager au început mult timp în urmă pe medicamente împotriva cancerului. Imensa ipocrizie vine atât din faptul că 99% dintre cei care privesc cu scepticism vaccinul anti-Covid s-ar vaccina cu siguranță dacă boala ar fi mult mai contagioasă și ”șansa” de a muri ar fi una mult mai mare. Frica de moarte i-ar fi pus poate să decidă altfel în problema vaccinării. O altă formă de ipocrizie e cea cu testarea insuficientă, de parcă cei care nu doresc vaccinarea astăzi s-ar vaccina mai cu aplomb după doi-trei ani considerați suficienți pentru o testare corectă. Să fim serioși!

Un alt nonsens vânturat de cei care văd doar musca de pe căciula autorităților este cel cu contestarea tratamentului diferențiat de care ar beneficia cei vaccinați. Mai bine ne ducem toți în cap ca sectoare ale economiei decât să aibă acces doar vaccinații în industria ospitalității, la concerte, în turism, de pildă. Principalul argument în contestarea acestor facilități acordate vaccinaților este că în Anglia și Israel, unde procentul imunizaților este mare, boala a explodat într-un al patrulea val. E adevărat, dar formele de îmbolnăvire nu sunt grave, cu mult mai puține decese, iar tocmai asta ar trebui să încurajeze neamestecarea unui vaccinat care poate transmite boala cu un nevaccinat care poate ajunge mai ușor la terapie intensivă.

Însă cea mai idioată reacție a celor care nu s-au vaccinat este satisfacția cu care întâmpină știrile că în lumea vaccinată se înmulțesc din nou cazurile de Covid. Dovada supremă că serul injectat nu este un vaccin, ci doar un medicament care poate fi mai mult sau mai puțin eficient. Și dacă e medicament ce? Contează cum îl numim sau dacă efectele benefice incontestabile sunt mult mai mari decât niște efecte negative încă așteptate cu sufletul la gură. Știți câți stau cu sufletul la gură doar-doar se va anunța la știri că un complet vaccinat s-a prăpădit de Covid la doar 30 de ani, altfel sănătos tun? Evident că știți. Doar sunteți vaccinați.